2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

schinciuí, schinciuiésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a plânge înăbușit, întretăiat; a scânci.

Intrare: schinciuire
schinciuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schinciuire
  • schinciuirea
plural
  • schinciuiri
  • schinciuirile
genitiv-dativ singular
  • schinciuiri
  • schinciuirii
plural
  • schinciuiri
  • schinciuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: schinciui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schinciui
  • schinciuire
  • schinciuit
  • schinciuitu‑
  • schinciuind
  • schinciuindu‑
singular plural
  • schinciuiește
  • schinciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schinciuiesc
(să)
  • schinciuiesc
  • schinciuiam
  • schinciuii
  • schinciuisem
a II-a (tu)
  • schinciuiești
(să)
  • schinciuiești
  • schinciuiai
  • schinciuiși
  • schinciuiseși
a III-a (el, ea)
  • schinciuiește
(să)
  • schinciuiască
  • schinciuia
  • schinciui
  • schinciuise
plural I (noi)
  • schinciuim
(să)
  • schinciuim
  • schinciuiam
  • schinciuirăm
  • schinciuiserăm
  • schinciuisem
a II-a (voi)
  • schinciuiți
(să)
  • schinciuiți
  • schinciuiați
  • schinciuirăți
  • schinciuiserăți
  • schinciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • schinciuiesc
(să)
  • schinciuiască
  • schinciuiau
  • schinciui
  • schinciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)