2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMOSÍT, -Ă adj. v. schimonosit.

schimosít (est) și schimonosít (vest), -ă adj. Care se schimonosește izmenit, afectat, nenatural: o mahalagĭoaĭcă schimonosită. Subst. Cine-ĭ schimosiĭa ceĭa?

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

SCHIMONOSÍT, -Ă, schimonosiți, -te, adj. Pocit, deformat, sluțit. ♦ (Despre față și despre gură) Strâmbat, contractat într-o grimasă (trecătoare). [Var.: (reg.) schimosít, -ă adj.] – V. schimonosi.

SCHIMONOSÍT, -Ă, schimonosiți, -te, adj. Pocit, deformat, sluțit. ♦ (Despre față și despre gură) Strâmbat, contractat într-o grimasă (trecătoare). [Var.: (reg.) schimosít, -ă adj.] – V. schimonosi.

SCHIMOSÍ vb. IV v. schimonosi.

schimonisit, ~ă a vz schimonosit

schimonosi [At: PSALT. HUR. 96v/21 / V: (îrg) ~mosi, (reg) ~mbosi, șchimbonosi, șchimosi, (îvr) ~nisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ασχημονῶ (aor ασχημαινω)] 1 vr (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) A-și schimba în rău aspectul, forma, natura, devenind urât, respingător (sub aspect fizic). 2 vr (D. aspectul unor ființe sau al unor părți ale corpului lor) A se schimba în rău, devenind respingător Si: a se poci. 3 vr (D. oameni) A face grimase (1) Si: (pfm) a se scălâmbăia (3), (reg) a se opăci1. 4 vr (D. față sau d. părți ale feței oamenilor) A se contracta într-o strâmbătură, într-o grimasă (ca expresie a unei senzații, a unei stări sufletești etc. de obiei neplăcute) A se strâmba. 5 vr (Îrg) A face nazuri Si: a se fandosi (2). 6 vtf (Fig; c. i. cuvinte, vorbirea, limba etc.) A pronunța sau a scrie, a reproduce sau a face să pronunțe, să scrie sau să reproducă incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a schingui (2), a scâlcia (6), a stâlci. 7 vtf (Îvr; fig; îf schimosi) A rușina. corectată

schimonosit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 49 / V: (îrg) ~mosit, (reg) șc~, (îvr) ~nisit / Pl: ~iți, ~e / E: schimonosi] 1 (D. ființe sau d părți ale corpului lor, mai ales d. față) Care și-a schimbat în rău aspectul, forma, natura, care a devenit urât, respingător (sub aspect fizic). 2 (Pgn) Care este urât, respingător (ca aspect fizic). 3 (D. față sau d. părți ale feței oamenilor) Strâmbat, contractat temporar într-o grimasă (ca expresie a unei senzații, a unei stări sufletești etc. de obicei neplăcute). 4 (Înv) Fandosit (3). 5 (Fig) (D. cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat sau scris, reprodus greșit Si: (înv) schingiuit2 (2), (reg) scâlciat (5), stâlcit.

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A sluți, a poci, a urîți, a deforma, a desfigura, a strica. Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Refl. pas. Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. 2. Refl. (Despre oameni, mai ales despre fața sau gura lor) A se strîmba, a face grimase. Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. – Variantă: schimosí (RUSSO, S. 38, ALECSANDRI, T. 504) vb. IV.

SCHIMONOSÍT, -Ă, schimonosiți, -te, adj. 1. Stricat, pocit, deformat, scîlciat, desfigurat, sluțit. Putea să rezulte... o limbă schimonosită. IBRĂILEANU, SP. CR. 21. Își află copiii slabi... și schimonosiți, iar la plecarea lui îi lăsase pe toți frumoși. RETEGANUL, P. II 6. Fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau. CREANGĂ, P. 303. 2. (Mai ales despre față și despre gură) Strîmbat printr-o grimasă. Ridică securea și, cu fața schimonosită de ură, răcni. DUMITRIU, B. F. 114. O gură cu mustață roșe plînge Cu dinții strînși, Scîrbos schimonosită. CAMIL PETRESCU, V. 79. – Variantă: schimosít, -ă (RUSSO, S. 92) adj.

A SCHIMONOSÍ ~ésc tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. ~ realitatea. ~ limba. /<ngr. ashímosa

A SE SCHIMONOSÍ mă ~ésc intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. /<ngr. ashímosa

schimonosì v. 1. a (se) face diform, a desfigura; 2. a face nazuri. [Formă amplificată din schimosì].

schimosì v. Mold. a schimonosi: ce ai pățit de te-ai schimosit așa? AL. [V. schimă].

arată toate definițiile

Intrare: schimonosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimonosi
  • schimonosire
  • schimonosit
  • schimonositu‑
  • schimonosind
  • schimonosindu‑
singular plural
  • schimonosește
  • schimonosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimonosesc
(să)
  • schimonosesc
  • schimonoseam
  • schimonosii
  • schimonosisem
a II-a (tu)
  • schimonosești
(să)
  • schimonosești
  • schimonoseai
  • schimonosiși
  • schimonosiseși
a III-a (el, ea)
  • schimonosește
(să)
  • schimonosească
  • schimonosea
  • schimonosi
  • schimonosise
plural I (noi)
  • schimonosim
(să)
  • schimonosim
  • schimonoseam
  • schimonosirăm
  • schimonosiserăm
  • schimonosisem
a II-a (voi)
  • schimonosiți
(să)
  • schimonosiți
  • schimonoseați
  • schimonosirăți
  • schimonosiserăți
  • schimonosiseți
a III-a (ei, ele)
  • schimonosesc
(să)
  • schimonosească
  • schimonoseau
  • schimonosi
  • schimonosiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimosi
  • schimosire
  • schimosit
  • schimositu‑
  • schimosind
  • schimosindu‑
singular plural
  • schimosește
  • schimosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimosesc
(să)
  • schimosesc
  • schimoseam
  • schimosii
  • schimosisem
a II-a (tu)
  • schimosești
(să)
  • schimosești
  • schimoseai
  • schimosiși
  • schimosiseși
a III-a (el, ea)
  • schimosește
(să)
  • schimosească
  • schimosea
  • schimosi
  • schimosise
plural I (noi)
  • schimosim
(să)
  • schimosim
  • schimoseam
  • schimosirăm
  • schimosiserăm
  • schimosisem
a II-a (voi)
  • schimosiți
(să)
  • schimosiți
  • schimoseați
  • schimosirăți
  • schimosiserăți
  • schimosiseți
a III-a (ei, ele)
  • schimosesc
(să)
  • schimosească
  • schimoseau
  • schimosi
  • schimosiseră
schimbosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schimonisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: schimonosit
schimonosit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimonosit
  • schimonositul
  • schimonositu‑
  • schimonosi
  • schimonosita
plural
  • schimonosiți
  • schimonosiții
  • schimonosite
  • schimonositele
genitiv-dativ singular
  • schimonosit
  • schimonositului
  • schimonosite
  • schimonositei
plural
  • schimonosiți
  • schimonosiților
  • schimonosite
  • schimonositelor
vocativ singular
plural
schimosit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimosit
  • schimositul
  • schimositu‑
  • schimosi
  • schimosita
plural
  • schimosiți
  • schimosiții
  • schimosite
  • schimositele
genitiv-dativ singular
  • schimosit
  • schimositului
  • schimosite
  • schimositei
plural
  • schimosiți
  • schimosiților
  • schimosite
  • schimositelor
vocativ singular
plural
schimonisit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schimonosi schimosi schimbosi schimonisi

  • 1. tranzitiv A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul.
    exemple
    • Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48.
      surse: DLRLC
    • O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232.
      surse: DLRLC
    • Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase.
    exemple
    • Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185.
      surse: DLRLC
    • Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba neogreacă aschimoníso (viitorul lui aschimonó).
    surse: DEX '09 DEX '98

schimonosit schimosit schimonisit

  • exemple
    • Putea să rezulte... o limbă schimonosită. IBRĂILEANU, SP. CR. 21.
      surse: DLRLC
    • Își află copiii slabi... și schimonosiți, iar la plecarea lui îi lăsase pe toți frumoși. RETEGANUL, P. II 6.
      surse: DLRLC
    • Fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau. CREANGĂ, P. 303.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre față și despre gură) Contractat într-o grimasă (trecătoare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: contractat strâmbat attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ridică securea și, cu fața schimonosită de ură, răcni. DUMITRIU, B. F. 114.
        surse: DLRLC
      • O gură cu mustață roșe plînge Cu dinții strînși, Scîrbos schimonosită. CAMIL PETRESCU, V. 79.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi schimonosi
    surse: DEX '98 DEX '09