2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMOSÍRE s. f. v. schimonosire.

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

SCHIMONOSÍRE, schimonosiri, s. f. Acțiunea de a (se) schimonosi și rezultatul ei. [Var.: (reg.) schimosíre s. f.] – V. schimonosi.

SCHIMONOSÍRE, schimonosiri, s. f. Acțiunea de a (se) schimonosi și rezultatul ei. [Var.: (reg.) schimosíre s. f.] – V. schimonosi.

SCHIMOSÍ vb. IV v. schimonosi.

schimonosi [At: PSALT. HUR. 96v/21 / V: (îrg) ~mosi, (reg) ~mbosi, șchimbonosi, șchimosi, (îvr) ~nisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ασχημονῶ (aor ασχημαινω)] 1 vr (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) A-și schimba în rău aspectul, forma, natura, devenind urât, respingător (sub aspect fizic). 2 vr (D. aspectul unor ființe sau al unor părți ale corpului lor) A se schimba în rău, devenind respingător Si: a se poci. 3 vr (D. oameni) A face grimase (1) Si: (pfm) a se scălâmbăia (3), (reg) a se opăci1. 4 vr (D. față sau d. părți ale feței oamenilor) A se contracta într-o strâmbătură, într-o grimasă (ca expresie a unei senzații, a unei stări sufletești etc. de obiei neplăcute) A se strâmba. 5 vr (Îrg) A face nazuri Si: a se fandosi (2). 6 vtf (Fig; c. i. cuvinte, vorbirea, limba etc.) A pronunța sau a scrie, a reproduce sau a face să pronunțe, să scrie sau să reproducă incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a schingui (2), a scâlcia (6), a stâlci. 7 vtf (Îvr; fig; îf schimosi) A rușina. corectată

schimonosire sf [At: MAIOR, IST. 240/19 / V: (îrg) ~mosire, (îvr) ~nisire / Pl: ~ri / E: schimonosi] 1 Schimbare în rău a aspectului (fizic al) unei ființe, al feței etc. ei Si: pocire. 2 (Rar) Grimasă (2). 3 (Ccr; fig) Deformare a pronunțării cuvintelor, a vorbirii, a limbii etc.

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A sluți, a poci, a urîți, a deforma, a desfigura, a strica. Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Refl. pas. Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. 2. Refl. (Despre oameni, mai ales despre fața sau gura lor) A se strîmba, a face grimase. Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. – Variantă: schimosí (RUSSO, S. 38, ALECSANDRI, T. 504) vb. IV.

SCHIMONOSÍRE, schimonosiri, s. f. Acțiunea de a (se) schimonosi și rezultatul ei.

A SCHIMONOSÍ ~ésc tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. ~ realitatea. ~ limba. /<ngr. ashímosa

A SE SCHIMONOSÍ mă ~ésc intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. /<ngr. ashímosa

schimonosì v. 1. a (se) face diform, a desfigura; 2. a face nazuri. [Formă amplificată din schimosì].

schimosì v. Mold. a schimonosi: ce ai pățit de te-ai schimosit așa? AL. [V. schimă].

schimosésc (est) și schimonisit (vest) v. tr. (ngr. ashimizo, oar. -imisa, urîțesc, și ashimono, aor. -imónisa, mă port necuviĭncios; ashimosyni, uricĭune. V. schimă). Urîțesc, desfigurez: a schimosi un copil (tunzîndu-l urît, îmbrăcîndu-l urît ș.a.). Caricaturez, ridiculizez (pin gesturĭ orĭ pin semn). V. refl. Mă strîmb, mă afectez, fac mofturĭ, mă izmenesc: ĭa nu te maĭ schimonosĭ, ci cîntă cum se cade!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schimonosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosésc, imperf. 3 sg. schimonoseá; conj. prez. 3 să schimonoseáscă

arată toate definițiile

Intrare: schimonosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimonosi
  • schimonosire
  • schimonosit
  • schimonositu‑
  • schimonosind
  • schimonosindu‑
singular plural
  • schimonosește
  • schimonosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimonosesc
(să)
  • schimonosesc
  • schimonoseam
  • schimonosii
  • schimonosisem
a II-a (tu)
  • schimonosești
(să)
  • schimonosești
  • schimonoseai
  • schimonosiși
  • schimonosiseși
a III-a (el, ea)
  • schimonosește
(să)
  • schimonosească
  • schimonosea
  • schimonosi
  • schimonosise
plural I (noi)
  • schimonosim
(să)
  • schimonosim
  • schimonoseam
  • schimonosirăm
  • schimonosiserăm
  • schimonosisem
a II-a (voi)
  • schimonosiți
(să)
  • schimonosiți
  • schimonoseați
  • schimonosirăți
  • schimonosiserăți
  • schimonosiseți
a III-a (ei, ele)
  • schimonosesc
(să)
  • schimonosească
  • schimonoseau
  • schimonosi
  • schimonosiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimosi
  • schimosire
  • schimosit
  • schimositu‑
  • schimosind
  • schimosindu‑
singular plural
  • schimosește
  • schimosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimosesc
(să)
  • schimosesc
  • schimoseam
  • schimosii
  • schimosisem
a II-a (tu)
  • schimosești
(să)
  • schimosești
  • schimoseai
  • schimosiși
  • schimosiseși
a III-a (el, ea)
  • schimosește
(să)
  • schimosească
  • schimosea
  • schimosi
  • schimosise
plural I (noi)
  • schimosim
(să)
  • schimosim
  • schimoseam
  • schimosirăm
  • schimosiserăm
  • schimosisem
a II-a (voi)
  • schimosiți
(să)
  • schimosiți
  • schimoseați
  • schimosirăți
  • schimosiserăți
  • schimosiseți
a III-a (ei, ele)
  • schimosesc
(să)
  • schimosească
  • schimoseau
  • schimosi
  • schimosiseră
schimbosi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schimonisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: schimonosire
schimonosire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimonosire
  • schimonosirea
plural
  • schimonosiri
  • schimonosirile
genitiv-dativ singular
  • schimonosiri
  • schimonosirii
plural
  • schimonosiri
  • schimonosirilor
vocativ singular
plural
schimosire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimosire
  • schimosirea
plural
  • schimosiri
  • schimosirile
genitiv-dativ singular
  • schimosiri
  • schimosirii
plural
  • schimosiri
  • schimosirilor
vocativ singular
plural
schimonisire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schimonosi schimosi schimbosi schimonisi

  • 1. tranzitiv A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul.
    exemple
    • Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48.
      surse: DLRLC
    • O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232.
      surse: DLRLC
    • Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase.
    exemple
    • Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185.
      surse: DLRLC
    • Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba neogreacă aschimoníso (viitorul lui aschimonó).
    surse: DEX '09 DEX '98

schimonosire schimosire schimonisire

etimologie:

  • vezi schimonosi
    surse: DEX '98 DEX '09