2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

schimnicire sf [At: VOICULESCU, P. I, 155 / Pl: ~ri / E: schimnici] (Rar) Pustnicire.

SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnicí vb. IV] – Din schimnic.

schimnici [At: ZILOT, CRON. 75 / V: ~ivnici, (reg) ~isi, ~ivnisi[1] / Pzi: ~icesc / E: schimnic] 1-2 vir (Rar) A (se) sihăstri. 3 vt (Reg; îf schimnisi, schivnisi) A economisi. 4-5 vtr A-și restrânge cheltuielile. 6 vr (Pex) A se zgârci.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: schivinisi LauraGellner

schivinisi[1] v vz schimnici

  1. În definiția principală, această variantă are forma: schivnisi LauraGellner

SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.

SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl.. A se face schimnic. Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. ♦ Intranz. A duce viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37.

A SE SCHIMNICÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic

A SCHIMNICÍ ~ésc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic

2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!schimnicí/schivnicí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicéște/se schivnicéște, imperf. 3 sg. se schimniceá/ se schivniceá; conj. prez. 3 să se schimniceáscă/să se schivniceáscă

schimnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimnicésc, imperf. 3 sg. schimniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. schimniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHIMNICI vb. a (se) pustnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

schimnicíre, schimnicíri, s.f. (înv.) izolare de lume, pustnicire.

Intrare: schimnicire
schimnicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimnicire
  • schimnicirea
plural
  • schimniciri
  • schimnicirile
genitiv-dativ singular
  • schimniciri
  • schimnicirii
plural
  • schimniciri
  • schimnicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: schimnici / schivnici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimnici
  • schimnicire
  • schimnicit
  • schimnicitu‑
  • schimnicind
  • schimnicindu‑
singular plural
  • schimnicește
  • schimniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimnicesc
(să)
  • schimnicesc
  • schimniceam
  • schimnicii
  • schimnicisem
a II-a (tu)
  • schimnicești
(să)
  • schimnicești
  • schimniceai
  • schimniciși
  • schimniciseși
a III-a (el, ea)
  • schimnicește
(să)
  • schimnicească
  • schimnicea
  • schimnici
  • schimnicise
plural I (noi)
  • schimnicim
(să)
  • schimnicim
  • schimniceam
  • schimnicirăm
  • schimniciserăm
  • schimnicisem
a II-a (voi)
  • schimniciți
(să)
  • schimniciți
  • schimniceați
  • schimnicirăți
  • schimniciserăți
  • schimniciseți
a III-a (ei, ele)
  • schimnicesc
(să)
  • schimnicească
  • schimniceau
  • schimnici
  • schimniciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schivnici
  • schivnicire
  • schivnicit
  • schivnicitu‑
  • schivnicind
  • schivnicindu‑
singular plural
  • schivnicește
  • schivniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schivnicesc
(să)
  • schivnicesc
  • schivniceam
  • schivnicii
  • schivnicisem
a II-a (tu)
  • schivnicești
(să)
  • schivnicești
  • schivniceai
  • schivniciși
  • schivniciseși
a III-a (el, ea)
  • schivnicește
(să)
  • schivnicească
  • schivnicea
  • schivnici
  • schivnicise
plural I (noi)
  • schivnicim
(să)
  • schivnicim
  • schivniceam
  • schivnicirăm
  • schivniciserăm
  • schivnicisem
a II-a (voi)
  • schivniciți
(să)
  • schivniciți
  • schivniceați
  • schivnicirăți
  • schivniciserăți
  • schivniciseți
a III-a (ei, ele)
  • schivnicesc
(să)
  • schivnicească
  • schivniceau
  • schivnici
  • schivniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schimnici / schivnici schivnicire schivnici

  • 1. A se face schimnic.
    exemple
    • Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • schimnic
    surse: DEX '98 DEX '09