Definiția cu ID-ul 1182514:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SCHIȚĂ (de la a schița < it. schizzare) Specie a genului epic în proză, caracterizată prin numărul redus de personaje, limitarea acțiunii la un episod din viața unuia sau mai multor personaje și prin simplitatea intrigii. Publicată în periodice și ziare, datorită întinderii ei reduse, inspirată din realitate, caracterizîndu-se prin ton publicistic, schița apare ca un produs al presei, ca și pamfletul și reportajul. Cele mai multe din Momentele lui Caragiale au fost publicate în presa vremii și în periodice ca Moftul român și după aceea au apărut în volum (Momente, schițe, amintiri). Schițele sînt accesibile maselor largi de cititori și joacă un rol însemnat în dezvoltarea gustului pentru literatură. În schiță, arta scriitorului constă în puterea de observație și în iscusința de a alege din realitate manifestări care o caracterizează mai pătrunzător. Invenția artistică în schiță este foarte concentrată, iar compoziția este realizată după unele norme intrate în tradiție: un cadru restrîns, o acțiune ce se desfășoară într-un ritm viu, cu puține amănunte, însă semnificative, și cu un deznodămînt neașteptat, surprinzător. Ex. „E încă întuneric. Pămîntul e jilav de rouă și brazdele răsturnate în ajun, de către fierul plugului, miroase a proaspăt. În văzduh o rață sălbatecă zboară furișîndu-se, măcăind speriată, ca alungată de glonți. Pe o grămadă de coceni, plugarul rămas peste noapte în cîmp doarme învelit cu niște saci; și mai încolo boulenii treji, Duman și Joian, cuminți, cu gîturile întinse, așteptînd jugul. Dar departe, în sus, încep să cînte cocoșii, căci zorile prind să mijească...” (EMIL GÎRLEANU, Tovarășii)