15 definiții pentru scelerat șcelerat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav, ticălos, criminal. ♦ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

scelerat, [At: NEGULICI / V: șc~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr scélérat] (Liv) 1-2 smf, a Ticălos. 3-4 smf, a Criminal (1-2). 5 a ( D. fapte, acțiuni, însușiri etc. ale oamenilor) Care este caracteristic unui scelerat (1). 6 a Care aparține unui scelerat (1). 7 a Care este făcut de un scelerat Si: ticălos.

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal. ◊ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. Persoană vinovată de nelegiuiri și crime (sau socotită capabilă să le săvîrșească); mîrșav, ticălos, criminal. Strîngeți-vă rîndurile... Copleșiți prin impetuozitatea caracterului vostru pe toți scelerații, toți aristocrații. CAMIL PETRESCU, T. II 518. Durerea mea e mare... Și ea se mai mărește Fiindcă sceleratul ce l-a ucis trăiește! MACEDONSKI, O. II 159. Curata destăinuire a acestui scelerat... răsculă o mișcare de ură în toată adunarea. BĂLCESCU, O. I 103. ◊ (Adjectival) E autorul unor măsuri scelerate. BOGZA, A. Î. 507. Principi și miniștri scelerați. BOLINTINEANU, O. 258. – Variantă: (învechit) șcelerát, -ă (ALEXANDRESCU, M. 239) s. m. și f.

SCELERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Criminal, ucigaș, nelegiuit, mârșav. [< fr. scélérat, cf. lat. sceleratus < scelus – omor, nelegiuire].

SCELERÁT, -Ă adj., s. m. f. criminal, ucigaș, nelegiuit, ticălos. (< fr. schélérat, lat. sceleratus)

SCELERÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival livr. (despre persoane) Care a săvârșit sau este în stare să săvârșească o crimă; criminal. /<fr. scélerat

scelerat a. 1. culpabil sau capabil de crime mari; 2. criminal perfid. ║ m. om scelerat.

* scelerát, -ă adj. (lat. sceleratus). Criminal: suflet scelerat, purtare scelerată. Adv. În mod scelerat.

ȘCELERÁT, -Ă adj.[1] v. scelerat.

  1. Varianta menționată la intrarea SCELERAT este etichetată ca s. m. și f. gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scelerát (livr.) s. m., pl. sceleráți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCELERAT adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.)

Intrare: scelerat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scelerat
  • sceleratul
  • sceleratu‑
plural
  • scelerați
  • scelerații
genitiv-dativ singular
  • scelerat
  • sceleratului
plural
  • scelerați
  • sceleraților
vocativ singular
  • sceleratule
  • scelerate
plural
  • sceleraților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șcelerat
  • șceleratul
  • șceleratu‑
plural
  • șcelerați
  • șcelerații
genitiv-dativ singular
  • șcelerat
  • șceleratului
plural
  • șcelerați
  • șceleraților
vocativ singular
  • șceleratule
  • șcelerate
plural
  • șceleraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scelerat, -ă scelerată șcelerat șcelerată

  • 1. livresc Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav.
    exemple
    • Strîngeți-vă rîndurile... Copleșiți prin impetuozitatea caracterului vostru pe toți scelerații, toți aristocrații. CAMIL PETRESCU, T. II 518.
      surse: DLRLC
    • Durerea mea e mare... Și ea se mai mărește Fiindcă sceleratul ce l-a ucis trăiește! MACEDONSKI, O. II 159.
      surse: DLRLC
    • Curata destăinuire a acestui scelerat... răsculă o mișcare de ură în toată adunarea. BĂLCESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Om scelerat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • (și) adjectival E autorul unor măsuri scelerate. BOGZA, A. Î. 507.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Principi și miniștri scelerați. BOLINTINEANU, O. 258.
      surse: DLRLC

etimologie: