14 definiții pentru scelerat, şcelerat   declinări

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav, ticălos, criminal. ♦ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal. ◊ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. Persoană vinovată de nelegiuiri și crime (sau socotită capabilă să le săvîrșească); mîrșav, ticălos, criminal. Strîngeți-vă rîndurile... Copleșiți prin impetuozitatea caracterului vostru pe toți scelerații, toți aristocrații. CAMIL PETRESCU, T. II 518. Durerea mea e mare... Și ea se mai mărește Fiindcă sceleratul ce l-a ucis trăiește ! MACEDONSKI, O. II 159. Curata destăinuire a acestui scelerat... răsculă o mișcare de ură în toată adunarea. BĂLCESCU, O. I 103. ◊ (Adjectival) E autorul unor măsuri scelerate. BOGZA, A. Î. 507. Principi și miniștri scelerați. BOLINTINEANU, O. 258. – Variantă: (învechit) șcelerát, -ă (ALEXANDRESCU, M. 239) s. m. și f.

scelerát (livr.) s. m., pl. sceleráți

scelerát s. m., pl. sceleráți

SCELERÁT adj. v. ticălos.

SCELERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Criminal, ucigaș, nelegiuit, mârșav. [< fr. scélérat, cf. lat. sceleratus < scelus – omor, nelegiuire].

SCELERÁT, -Ă adj., s. m. f. criminal, ucigaș, nelegiuit, ticălos. (< fr. schélérat, lat. sceleratus)

SCELERÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival livr. (despre persoane) Care a săvârșit sau este în stare să săvârșească o crimă; criminal. /<fr. scélerat

scelerat a. 1. culpabil sau capabil de crime mari; 2. criminal perfid. ║ m. om scelerat.

* scelerát, -ă adj. (lat. sceleratus). Criminal: suflet scelerat, purtare scelerată. Adv. În mod scelerat.

ȘCELERÁT, -Ă adj. v. scelerat.

scelerátă (livr.) s. f., g.-d. art. scelerátei; pl. sceleráte

scelerátă s. f., pl. sceleráte