2 intrări

15 definiții

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav, ticălos, criminal. ♦ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal. ◊ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. Persoană vinovată de nelegiuiri și crime (sau socotită capabilă să le săvîrșească); mîrșav, ticălos, criminal. Strîngeți-vă rîndurile... Copleșiți prin impetuozitatea caracterului vostru pe toți scelerații, toți aristocrații. CAMIL PETRESCU, T. II 518. Durerea mea e mare... Și ea se mai mărește Fiindcă sceleratul ce l-a ucis trăiește ! MACEDONSKI, O. II 159. Curata destăinuire a acestui scelerat... răsculă o mișcare de ură în toată adunarea. BĂLCESCU, O. I 103. ◊ (Adjectival) E autorul unor măsuri scelerate. BOGZA, A. Î. 507. Principi și miniștri scelerați. BOLINTINEANU, O. 258. – Variantă: (învechit) șcelerát, -ă (ALEXANDRESCU, M. 239) s. m. și f.

scelerát (livr.) s. m., pl. sceleráți

scelerát s. m., pl. sceleráți

SCELERÁT adj. v. ticălos.

SCELERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Criminal, ucigaș, nelegiuit, mârșav. [< fr. scélérat, cf. lat. sceleratus < scelus – omor, nelegiuire].

SCELERÁT, -Ă adj., s. m. f. criminal, ucigaș, nelegiuit, ticălos. (< fr. schélérat, lat. sceleratus)

SCELERÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival livr. (despre persoane) Care a săvârșit sau este în stare să săvârșească o crimă; criminal. /<fr. scélerat

scelerat a. 1. culpabil sau capabil de crime mari; 2. criminal perfid. ║ m. om scelerat.

* scelerát, -ă adj. (lat. sceleratus). Criminal: suflet scelerat, purtare scelerată. Adv. În mod scelerat.

ȘCELERÁT, -Ă adj. v. scelerat.

scelerátă (livr.) s. f., g.-d. art. scelerátei; pl. sceleráte

scelerátă s. f., pl. sceleráte


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SCELERÁT adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, ticălos, (livr.) ignóbil, sacrilég, (înv și pop.) parșív, scî́rnav, (Mold.) chiolhănós, (înv.) blestemățésc, fărădelége, scîrbávnic, scîrbélnic, scîrbít, verigáș, verigășós, (fig.) murdár, spurcát. (Faptă ~.)

Intrare: scelerat
substantiv masculin și feminin (MF2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scelerat sceleratul scelera scelerata
plural scelerați scelerații scelerate sceleratele
genitiv-dativ singular scelerat sceleratului scelerate sceleratei
plural scelerați sceleraților scelerate sceleratelor
vocativ singular
plural
Intrare: șcelerat
șcelerat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.