13 definiții pentru scelerat șcelerat

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav, ticălos, criminal. ♦ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal. ◊ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

SCELERÁT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. Persoană vinovată de nelegiuiri și crime (sau socotită capabilă să le săvîrșească); mîrșav, ticălos, criminal. Strîngeți-vă rîndurile... Copleșiți prin impetuozitatea caracterului vostru pe toți scelerații, toți aristocrații. CAMIL PETRESCU, T. II 518. Durerea mea e mare... Și ea se mai mărește Fiindcă sceleratul ce l-a ucis trăiește! MACEDONSKI, O. II 159. Curata destăinuire a acestui scelerat... răsculă o mișcare de ură în toată adunarea. BĂLCESCU, O. I 103. ◊ (Adjectival) E autorul unor măsuri scelerate. BOGZA, A. Î. 507. Principi și miniștri scelerați. BOLINTINEANU, O. 258. – Variantă: (învechit) șcelerát, -ă (ALEXANDRESCU, M. 239) s. m. și f.

scelerát (livr.) s. m., pl. sceleráți

scelerát s. m., pl. sceleráți

SCELERÁT adj. v. ticălos.

SCELERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Criminal, ucigaș, nelegiuit, mârșav. [< fr. scélérat, cf. lat. sceleratus < scelus – omor, nelegiuire].

SCELERÁT, -Ă adj., s. m. f. criminal, ucigaș, nelegiuit, ticălos. (< fr. schélérat, lat. sceleratus)

SCELERÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival livr. (despre persoane) Care a săvârșit sau este în stare să săvârșească o crimă; criminal. /<fr. scélerat

scelerat a. 1. culpabil sau capabil de crime mari; 2. criminal perfid. ║ m. om scelerat.

* scelerát, -ă adj. (lat. sceleratus). Criminal: suflet scelerat, purtare scelerată. Adv. În mod scelerat.

ȘCELERÁT, -Ă adj.[1] v. scelerat.

  1. Varianta menționată la intrarea SCELERAT este etichetată ca s. m. și f. gall

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SCELERAT adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.)

Intrare: scelerat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scelerat sceleratul
plural scelerați scelerații
genitiv-dativ singular scelerat sceleratului
plural scelerați sceleraților
vocativ singular sceleratule, scelerate
plural sceleraților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șcelerat șceleratul
plural șcelerați șcelerații
genitiv-dativ singular șcelerat șceleratului
plural șcelerați șceleraților
vocativ singular șceleratule, șcelerate
plural șceleraților

scelerat, -ă scelerat scelerată șcelerat șcelerată

  • 1. livresc Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav.
    exemple
    • Strîngeți-vă rîndurile... Copleșiți prin impetuozitatea caracterului vostru pe toți scelerații, toți aristocrații. CAMIL PETRESCU, T. II 518.
      surse: DLRLC
    • Durerea mea e mare... Și ea se mai mărește Fiindcă sceleratul ce l-a ucis trăiește! MACEDONSKI, O. II 159.
      surse: DLRLC
    • Curata destăinuire a acestui scelerat... răsculă o mișcare de ură în toată adunarea. BĂLCESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Om scelerat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • (și) adjectival E autorul unor măsuri scelerate. BOGZA, A. Î. 507.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Principi și miniștri scelerați. BOLINTINEANU, O. 258.
      surse: DLRLC

etimologie: