2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-.Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] – Scaun + suf. -aș.

SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] – Scaun + suf. -aș.

SCĂUNÁȘ2, scăunașe, s. n. Diminutiv al lui scaun. 1. v. scaun (I 1); scaun mic, cu trei sau cu patru picioare (de obicei fără spetează). Așezată pe un scăunaș cu trei picioare... își povestește pățaniile. STANCU, D. 177. Îi așezase pe scăunașe în preajma focului și le turna rachiu în păhărele verzi. SADOVEANU, B. 142. Maiorul se dase cu scăunașul mai înapoi și se uita lung la Comăneșteanu. D. ZAMFIRESCU, R. 248. 2. v. scaun (II 1). Tot timpul... se muncise să-și facă loc, de picioarele uriașului, pe scăunașul trăsurii. C. PETRESCU, Î. II 137. Arghir se așeză pe scăunașul cel strimt din față. GANE, N. III 190.

SCĂUNÁȘ1, scăunași, s. m. (Învechit) Negustor (de vite sau de cereale); colector (de produse alimentare); comisionar. Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31.

scăunaș n. scaun mic, mai ales de vioară. ║ m. od. 1. negustor de vite; 2. rezident (cf. scaun, 3 și 4).

2) scăunáș n., pl. e. Scăunel.

1) scăunáș m. (d. scaun, trunchĭ de tăĭat carnea). Vechĭ. Negustor de vite. Rezident, cel ce ocupă scaunu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scăunáș2 (obiect) (scă-u-) s. n., pl. scăunáșe

scăunáș1 (persoană) (înv.) (scă-u-) s. m., pl. scăunáși

scăunáș (obiect) s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunáșe

scăunáș (persoană) s. m. (sil. scă-u-), pl. scăunáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂUNÁȘ s. 1. v. scăunel. 2. v. căluș.

SCĂUNÁȘ s. v. gresie, patru, perinoc, telegău.

SCĂUNAȘ s. 1. scăunel, (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban. ) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. (MUZ.) căluș, scaun, scăunel. (~ la un instrument cu coarde.)

scăunaș s. v. GRESIE. PATRU. PERINOC. TELEGĂU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: scăunaș (obiect; -e)
scăunaș (obiect; -e) substantiv neutru
  • silabație: scă-u-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăunaș
  • scăunașul
  • scăunașu‑
plural
  • scăunașe
  • scăunașele
genitiv-dativ singular
  • scăunaș
  • scăunașului
plural
  • scăunașe
  • scăunașelor
vocativ singular
plural
Intrare: scăunaș (persoană; -i)
scăunaș (persoană; -i) substantiv masculin
  • silabație: scă-u-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăunaș
  • scăunașul
  • scăunașu‑
plural
  • scăunași
  • scăunașii
genitiv-dativ singular
  • scăunaș
  • scăunașului
plural
  • scăunași
  • scăunașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)