2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-.Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] – Scaun + suf. -aș.

scăunaș sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 304/6 / P: scă-u~ / V: (pop) ~uieș, (reg) ~ndeș, ~neș (Pl: ~e, ~uri), ~ămn~, ~ămneș, ~ndeș[1], ~cau~, scaundeș / Pl: ~e sn, ~i sm / E: scaun + -aș] 1-2 (Șhp) Scaun (1) (mic) Si: scăunel (1-2), (pop) scăunenci (1-2), (reg) scăuniș (1-2), scăunuc (1-2), scăunuț (1-2), (îvr) scăunișor (1-2), (îrg) scăunicel (1-2). 3 (Buc; la vârtelniță; îf scăuneș) Scaun (61). 4 (Trs; la car, căruță) Scaun (62). 5 (La vioară) Scaun (87). 6 (Trs; Ban; la car) Vârtej. 7 (Trs; Ban; la car) Piesă de lemn având la capete câte o țepușă, care se pune peste perinoc atunci când se scot lotrele Si: telegău. 8 (Trs) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape. 9 (În trecut) Mijlocitor, prepus (al unui negustor) sau negustor, achizitor de grâne, de diverse produse agricole (de prin sate) sau de vite Vz comisionar (1), misit, samsar. 10 Persoană care strângea zehereaua. 11 (Îvr) Paznic de vie. 12 (Înv) Scăunean (2). 13 (Bot; reg) Garoafă (Dianthus). corectată

  1. Variantă consemnată de două ori; una din acestea, incorect tipărită, ar fi varianta scănduș LauraGellner

SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] – Scaun + suf. -aș.

SCĂUNÁȘ1, scăunași, s. m. (Învechit) Negustor (de vite sau de cereale); colector (de produse alimentare); comisionar. Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31.

SCĂUNÁȘ2, scăunașe, s. n. Diminutiv al lui scaun. 1. v. scaun (I 1); scaun mic, cu trei sau cu patru picioare (de obicei fără spetează). Așezată pe un scăunaș cu trei picioare... își povestește pățaniile. STANCU, D. 177. Îi așezase pe scăunașe în preajma focului și le turna rachiu în păhărele verzi. SADOVEANU, B. 142. Maiorul se dase cu scăunașul mai înapoi și se uita lung la Comăneșteanu. D. ZAMFIRESCU, R. 248. 2. v. scaun (II 1). Tot timpul... se muncise să-și facă loc, de picioarele uriașului, pe scăunașul trăsurii. C. PETRESCU, Î. II 137. Arghir se așeză pe scăunașul cel strîmt din față. GANE, N. III 190.

scăunaș n. scaun mic, mai ales de vioară. ║ m. od. 1. negustor de vite; 2. rezident (cf. scaun, 3 și 4).

1) scăunáș m. (d. scaun, trunchĭ de tăĭat carnea). Vechĭ. Negustor de vite. Rezident, cel ce ocupă scaunu.

2) scăunáș n., pl. e. Scăunel.

scaundeș[1] sn vz scăunaș

  1. În definiția principală, tipărită greșit: scăundeș. Aceasta din urmă există deja în MDA2 — LauraGellner

scăonaș[1] sn vz scăunaș

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scăoneș[1] sn vz scăunaș

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scăuĭéș n., pl. e (îld. scăuĭaș, scăunaș). Nord-Est. Scăunel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scăunaș2 (obiect) (scă-u-) s. n., pl. scăunașe

scăunaș1 (persoană) (înv.) (scă-u-) s. m., pl. scăunași

scăunáș (persoană) s. m. (sil. scă-u-), pl. scăunáși

scăunáș (obiect) s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunáșe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂUNÁȘ s. 1. v. scăunel. 2. v. căluș.

SCĂUNÁȘ s. v. gresie, patru, perinoc, telegău.

scăunaș s. v. GRESIE. PATRU. PERINOC. TELEGĂU.

SCĂUNAȘ s. 1. scăunel, (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban. ) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. (MUZ.) căluș, scaun, scăunel. (~ la un instrument cu coarde.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: scăunaș (obiect)
scăunaș2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: scă-u- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăunaș
  • scăunașul
  • scăunașu‑
plural
  • scăunașe
  • scăunașele
genitiv-dativ singular
  • scăunaș
  • scăunașului
plural
  • scăunașe
  • scăunașelor
vocativ singular
plural
scăuieș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăuieș
  • scăuieșul
  • scăuieșu‑
plural
  • scăuieșe
  • scăuieșele
genitiv-dativ singular
  • scăuieș
  • scăuieșului
plural
  • scăuieșe
  • scăuieșelor
vocativ singular
plural
scaunaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scaundeș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scămnaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scămneș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăndeș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scănduș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăonaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăoneș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăundeș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăuneș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scăunaș (persoană)
  • silabație: scă-u-naș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăunaș
  • scăunașul
  • scăunașu‑
plural
  • scăunași
  • scăunașii
genitiv-dativ singular
  • scăunaș
  • scăunașului
plural
  • scăunași
  • scăunașilor
vocativ singular
  • scăunașule
  • scăunașe
plural
  • scăunașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scăunaș, scăunașesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui scaun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scăunel
    • format_quote Așezată pe un scăunaș cu trei picioare... își povestește pățaniile. STANCU, D. 177. DLRLC
    • format_quote Îi așezase pe scăunașe în preajma focului și le turna rachiu în păhărele verzi. SADOVEANU, B. 142. DLRLC
    • format_quote Maiorul se dase cu scăunașul mai înapoi și se uita lung la Comăneșteanu. D. ZAMFIRESCU, R. 248. DLRLC
    • format_quote Tot timpul... se muncise să-și facă loc, de picioarele uriașului, pe scăunașul trăsurii. C. PETRESCU, Î. II 137. DLRLC
    • format_quote Arghir se așeză pe scăunașul cel strîmt din față. GANE, N. III 190. DLRLC
etimologie:
  • Scaun + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

scăunaș, scăunașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31. DLRLC
etimologie:
  • Scaun + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.