6 definiții pentru scăpătăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scăpătăciune sf [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIV, 282 / Pl: ~ni / E: scăpăta + ăciune] Sărăcire (1).
SCĂPĂTĂCIUNE, scăpătăciuni, s. f. (Învechit) Starea celui scăpătat; scăpătare. Cîte felurimi de ajutoare pentru cei scăpătați și cîte iarăși pentru alții, de a nu ajunge în scăpătăciune. GOLESCU, Î. 59.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCĂPĂTĂCIUNE, scăpătăciuni, s. f. (Înv.) Starea celui scăpătat. – Din scăpăta + suf. -(ă)ciune.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
scăpătăcĭúne f. Vechĭ. Starea omuluĭ scăpătat, scăpăcĭune, sărăcie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCĂPĂTĂCIUNE s. v. mizerie, sărăcie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scăpătăciune s. v. MIZERIE. SĂRĂCIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: scăpătăciune
scăpătăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
scăpătăciune, scăpătăciunisubstantiv feminin
-
- Cîte felurimi de ajutoare pentru cei scăpătați și cîte iarăși pentru alții, de a nu ajunge în scăpătăciune. GOLESCU, Î. 59. DLRLC
-
etimologie:
- scăpăta + sufix -(ă)ciune. DLRM