2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scămare s [At: POLIZU / Pl: ~mări / E: scăma] 1-2 (Îdt) Scămoșare (1-2).

scăma [At: POLIZU / Pzi: ~mez / E: scamă] (Îdt) 1-6 vtr A (se) scămoșa (1-6). 7 vt A scămoșa (7).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂMÁRE s. v. scămoșare, scămoșat.

scămare s. v. SCĂMOȘARE. SCĂMOȘAT.

Intrare: scămare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scămare
  • scămarea
plural
  • scămări
  • scămările
genitiv-dativ singular
  • scămări
  • scămării
plural
  • scămări
  • scămărilor
vocativ singular
plural
Intrare: scăma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăma
  • scămare
  • scămat
  • scămatu‑
  • scămând
  • scămându‑
singular plural
  • scămea
  • scămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scămez
(să)
  • scămez
  • scămam
  • scămai
  • scămasem
a II-a (tu)
  • scămezi
(să)
  • scămezi
  • scămai
  • scămași
  • scămaseși
a III-a (el, ea)
  • scămea
(să)
  • scămeze
  • scăma
  • scămă
  • scămase
plural I (noi)
  • scămăm
(să)
  • scămăm
  • scămam
  • scămarăm
  • scămaserăm
  • scămasem
a II-a (voi)
  • scămați
(să)
  • scămați
  • scămați
  • scămarăți
  • scămaserăți
  • scămaseți
a III-a (ei, ele)
  • scămea
(să)
  • scămeze
  • scămau
  • scăma
  • scămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)