2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂLCIÁ, scâlciez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma. 2. Tranz. Fig. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [Pr.: -ci-a] – Et. nec.

SCÂLCIÁ, scâlciez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma. 2. Tranz. Fig. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [Pr.: -ci-a] – Et. nec.

scâlceia[1] v vz scâlcia

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta sâlceia, pentru care nu există o referință încrucișată — LauraGellner

scâlcia [At: BUDAI-DELEANU, LEX / P: ~ci-a / V: (îvr) scăl~, (înv) scălceia, scălci, ~lcea, (reg) sâlceia[1], scălcea / Pzi: ~ciez, (reg) scâlciu, scâlcii / E: ml excalciare] 1 vt (C. i. tocurile sau talpa încălțămintei) A toci (într-o parte). 2 vt (Pgn; c. i. încălțămintea) A deforma prin uzură Si: (reg) a scrombăi. 3 vr (Pgn; d. lucruri) A-și schimba în rău forma, aspectul. 4 vr (Pgn; d. lucruri) A se desface din încheieturi. 5 vt (Fig; c. i. limba, scrierea, cuvintele etc.) A pronunța sau a scrie incorect Si: a deforma (10), a schimonosi (6), a schingiui (2), a stâlci. 6 vt (Îvr; fșa; îf scâlcia) A împinge (cu piciorul). 7-8 vtr (Trs; Ban) A (se) clătina (2-3). 9-10 vtr A (se) zdruncina. corectată

  1. Variantă fără o referință încrucișată proprie; posibil să fie vorba de varianta scâlceia, incorect tipărită — LauraGellner

SCÎLCIÁ, scîlciez, vb. I. Tranz. A toci, a strîmba, a deforma încălțămintea (mai ales la tocuri). (Refl.) De ghete nu mai vorbesc, că mi se scîlciaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 289. – Prez. ind. și: (rar) scî́lciu (DELAVRANCEA, H. T. 12). – Variantă: scălciá vb. I.

A SCÂLCIÁ ~éz tranz. 1) A face să se scâlcieze; a scrombăi. 2) fig. (cuvinte) A denatura încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci; a schingiui. [Sil. -ci-a] /<lat. excalciare

A SE SCÂLCIÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințare îndelungată sau neglijentă); a se scrombăi. /<lat. excalciare

scălcià v. 1. a strâmba tocul încălțămintelor; 2. fig. a desfigura, a denatura: a scălcia cuvinte. [Lat. *EXCALCIARE].

scálcli, a scălciá (Olt. Trans.) și scî́lcli saŭ -iéz, a - v. tr. (lat. ex-calceare, a descălța; it. scalciare, a lovi cu călcîĭele, scalzare, a descălța. V. în-calț). Strîmb călcîĭele (tocurile): a scălcia ghetele. Fig. Desfigurez, pocesc, denaturez: mulțĭ pretinșĭ poețĭ scălciază arta.

scîlciát, -iéz V. scalciĭ și scălciat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scâlciá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 scâlciáză, 1 pl. scâlciém (-ci-em); conj. prez. 3 să scâlciéze; ger. scâlciínd (-ci-ind)

scâlciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. scâlciéz, 3 sg. și pl. scâlciáză, 1 pl. scâlciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. scâlciéze; ger. scâlciínd (sil. -ci-ind)

scîlcia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. scîlciază, 1 pl. scîlciem, ger. scîlciind)

scâlciez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -cia inf.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂLCIÁ vb. 1. a (se) deforma, a (se) strâmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 2. a (se) toci. (I s-au ~ tocurile.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a stâlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (A ~ cuvintele, când vorbește.)

arată toate definițiile

Intrare: scălciere
scălciere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălciere
  • scălcierea
plural
  • scălcieri
  • scălcierile
genitiv-dativ singular
  • scălcieri
  • scălcierii
plural
  • scălcieri
  • scălcierilor
vocativ singular
plural
Intrare: scâlcia
  • silabație: scâl-ci-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scâlcia
  • scâlciere
  • scâlciat
  • scâlciatu‑
  • scâlciind
  • scâlciindu‑
singular plural
  • scâlcia
  • scâlciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scâlciez
(să)
  • scâlciez
  • scâlciam
  • scâlciai
  • scâlciasem
a II-a (tu)
  • scâlciezi
(să)
  • scâlciezi
  • scâlciai
  • scâlciași
  • scâlciaseși
a III-a (el, ea)
  • scâlcia
(să)
  • scâlcieze
  • scâlcia
  • scâlcie
  • scâlciase
plural I (noi)
  • scâlciem
(să)
  • scâlciem
  • scâlciam
  • scâlciarăm
  • scâlciaserăm
  • scâlciasem
a II-a (voi)
  • scâlciați
(să)
  • scâlciați
  • scâlciați
  • scâlciarăți
  • scâlciaserăți
  • scâlciaseți
a III-a (ei, ele)
  • scâlcia
(să)
  • scâlcieze
  • scâlciau
  • scâlcia
  • scâlciaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălcia
  • scălciere
  • scălciat
  • scălciatu‑
  • scălciind
  • scălciindu‑
singular plural
  • scălcia
  • scălciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălciez
(să)
  • scălciez
  • scălciam
  • scălciai
  • scălciasem
a II-a (tu)
  • scălciezi
(să)
  • scălciezi
  • scălciai
  • scălciași
  • scălciaseși
a III-a (el, ea)
  • scălcia
(să)
  • scălcieze
  • scălcia
  • scălcie
  • scălciase
plural I (noi)
  • scălciem
(să)
  • scălciem
  • scălciam
  • scălciarăm
  • scălciaserăm
  • scălciasem
a II-a (voi)
  • scălciați
(să)
  • scălciați
  • scălciați
  • scălciarăți
  • scălciaserăți
  • scălciaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălcia
(să)
  • scălcieze
  • scălciau
  • scălcia
  • scălciaseră
scălcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălceia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scâlcia scălcia scălcea scălceia scălci

etimologie: