2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SCĂLÂMBOIÁ, scălấmboi, vb. I. Refl. (Var.) A se scălâmba. (din zgâmboi1)

Intrare: scălâmboiere
scălâmboiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmboiere
  • scălâmboierea
plural
  • scălâmboieri
  • scălâmboierile
genitiv-dativ singular
  • scălâmboieri
  • scălâmboierii
plural
  • scălâmboieri
  • scălâmboierilor
vocativ singular
plural
Intrare: scălâmboia
scălâmboia verb grupa I conjugarea I
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmboia
  • scălâmboiere
  • scălâmboiat
  • scălâmboiatu‑
  • scălâmboind
  • scălâmboindu‑
singular plural
  • scălâmboie
  • scălâmboiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmboi
(să)
  • scălâmboi
  • scălâmboiam
  • scălâmboiai
  • scălâmboiasem
a II-a (tu)
  • scălâmboi
(să)
  • scălâmboi
  • scălâmboiai
  • scălâmboiași
  • scălâmboiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmboie
(să)
  • scălâmboie
  • scălâmboia
  • scălâmboie
  • scălâmboiase
plural I (noi)
  • scălâmboiem
(să)
  • scălâmboiem
  • scălâmboiam
  • scălâmboiarăm
  • scălâmboiaserăm
  • scălâmboiasem
a II-a (voi)
  • scălâmboiați
(să)
  • scălâmboiați
  • scălâmboiați
  • scălâmboiarăți
  • scălâmboiaserăți
  • scălâmboiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmboie
(să)
  • scălâmboie
  • scălâmboiau
  • scălâmboia
  • scălâmboiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)