2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scăciuna vi [At: DLR / Pzi: scăciun / E: ns cf scociorî] (Reg) A scormoni în foc (cu cleștele).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scăciuná, scăciun, vb. I (reg.) a scormoni în foc cu cleștele.

Intrare: scăciunare
scăciunare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăciunare
  • scăciunarea
plural
  • scăciunări
  • scăciunările
genitiv-dativ singular
  • scăciunări
  • scăciunării
plural
  • scăciunări
  • scăciunărilor
vocativ singular
plural
Intrare: scăciuna
verb (V2.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scăciuna
  • scăciunare
  • scăciunat
  • scăciunatu‑
  • scăciunând
  • scăciunându‑
singular plural
  • scăciună
  • scăciunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scăciun
(să)
  • scăciun
  • scăciunam
  • scăciunai
  • scăciunasem
a II-a (tu)
  • scăciuni
(să)
  • scăciuni
  • scăciunai
  • scăciunași
  • scăciunaseși
a III-a (el, ea)
  • scăciună
(să)
  • scăciune
  • scăciuna
  • scăciună
  • scăciunase
plural I (noi)
  • scăciunăm
(să)
  • scăciunăm
  • scăciunam
  • scăciunarăm
  • scăciunaserăm
  • scăciunasem
a II-a (voi)
  • scăciunați
(să)
  • scăciunați
  • scăciunați
  • scăciunarăți
  • scăciunaserăți
  • scăciunaseți
a III-a (ei, ele)
  • scăciună
(să)
  • scăciune
  • scăciunau
  • scăciuna
  • scăciunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)