2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.

SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.

SCÎRNĂVÍ, scîrnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi cu scîrnă.

A SE SCÂRNĂVÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scârnav

A SCÂRNĂVÍ ~ésc tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. /Din scârnav

scîrnăvésc v. tr. (sîrb. skrnaviti, a profana, a murdări; bg. skŭrnavĭy). Triv. Murdăresc. V. refl. Mă murdăresc. Arunc dejecțiunile: cățelu s’a scărnăvit supt pat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!scârnăví (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scârnăvéște, imperf. 3 sg. se scârnăveá; conj. prez. 3 să se scârnăveáscă

scârnăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârnăvésc, imperf. 3 sg. scârnăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. scârnăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRNĂVÍ vb. v. defeca, ieși, jegoși, mânji, murdări, păta, pângări, profana, spurca.

scîrnăvi vb. v. DEFECA. IEȘI. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scârnăvít, scârnăvítă, adj. 1. (înv.) murdar (cu scârnă). 2. (reg.; despre bătrâni; în forma: schirnăvit) care are sănătatea șubredă; bolnăvicios. 3. (reg.; despre copii; în forma: schirnăvit) smiorcăit.

Intrare: scârnăvit
scârnăvit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârnăvit
  • scârnăvitul
  • scârnăvitu‑
  • scârnăvi
  • scârnăvita
plural
  • scârnăviți
  • scârnăviții
  • scârnăvite
  • scârnăvitele
genitiv-dativ singular
  • scârnăvit
  • scârnăvitului
  • scârnăvite
  • scârnăvitei
plural
  • scârnăviți
  • scârnăviților
  • scârnăvite
  • scârnăvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scârnăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârnăvi
  • scârnăvire
  • scârnăvit
  • scârnăvitu‑
  • scârnăvind
  • scârnăvindu‑
singular plural
  • scârnăvește
  • scârnăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârnăvesc
(să)
  • scârnăvesc
  • scârnăveam
  • scârnăvii
  • scârnăvisem
a II-a (tu)
  • scârnăvești
(să)
  • scârnăvești
  • scârnăveai
  • scârnăviși
  • scârnăviseși
a III-a (el, ea)
  • scârnăvește
(să)
  • scârnăvească
  • scârnăvea
  • scârnăvi
  • scârnăvise
plural I (noi)
  • scârnăvim
(să)
  • scârnăvim
  • scârnăveam
  • scârnăvirăm
  • scârnăviserăm
  • scârnăvisem
a II-a (voi)
  • scârnăviți
(să)
  • scârnăviți
  • scârnăveați
  • scârnăvirăți
  • scârnăviserăți
  • scârnăviseți
a III-a (ei, ele)
  • scârnăvesc
(să)
  • scârnăvească
  • scârnăveau
  • scârnăvi
  • scârnăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)