2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scârnăvire [At: DRLU / Pl: ~ri / E: scârnăvi] 1 (Înv) Defecare. 2 Murdărire cu scârnă. 3 (Pgn) Murdărire. 4 (Ccr) Faptă scârnavă (6).

SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.

SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.

scârnăvi [At: PSALT. 163 / V: (reg) schir~ / Pzi: ~vesc / E: scârnav] 1 vr (Îvp) A defeca (4). 2-3 vtr A (se) murdări cu scârnă. 4-5 vtr (Pgn) A (se) murdări. 6 vt (Fig; c. i. lucruri considerate sfinte) A profana. 7 vr (Mun; mai ales d. copii și bătrâni; fig; îf schirnăi) A se văicări.

SCÎRNĂVÍ, scîrnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi cu scîrnă.

A SCÂRNĂVÍ ~ésc tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. /Din scârnav

A SE SCÂRNĂVÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scârnav

scîrnăvésc v. tr. (sîrb. skrnaviti, a profana, a murdări; bg. skŭrnavĭy). Triv. Murdăresc. V. refl. Mă murdăresc. Arunc dejecțiunile: cățelu s’a scărnăvit supt pat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!scârnăví (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scârnăvéște, imperf. 3 sg. se scârnăveá; conj. prez. 3 să se scârnăveáscă

scârnăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârnăvésc, imperf. 3 sg. scârnăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. scârnăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRNĂVÍ vb. v. defeca, ieși, jegoși, mânji, murdări, păta, pângări, profana, spurca.

scîrnăvi vb. v. DEFECA. IEȘI. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scârnăvíre, scârnăvíri, s.f. 1. (înv.) eliminare a materiilor fecale; defecare. 2. murdărire (cu scârnă).

Intrare: scârnăvire
scârnăvire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârnăvire
  • scârnăvirea
plural
  • scârnăviri
  • scârnăvirile
genitiv-dativ singular
  • scârnăviri
  • scârnăvirii
plural
  • scârnăviri
  • scârnăvirilor
vocativ singular
plural
Intrare: scârnăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârnăvi
  • scârnăvire
  • scârnăvit
  • scârnăvitu‑
  • scârnăvind
  • scârnăvindu‑
singular plural
  • scârnăvește
  • scârnăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârnăvesc
(să)
  • scârnăvesc
  • scârnăveam
  • scârnăvii
  • scârnăvisem
a II-a (tu)
  • scârnăvești
(să)
  • scârnăvești
  • scârnăveai
  • scârnăviși
  • scârnăviseși
a III-a (el, ea)
  • scârnăvește
(să)
  • scârnăvească
  • scârnăvea
  • scârnăvi
  • scârnăvise
plural I (noi)
  • scârnăvim
(să)
  • scârnăvim
  • scârnăveam
  • scârnăvirăm
  • scârnăviserăm
  • scârnăvisem
a II-a (voi)
  • scârnăviți
(să)
  • scârnăviți
  • scârnăveați
  • scârnăvirăți
  • scârnăviserăți
  • scârnăviseți
a III-a (ei, ele)
  • scârnăvesc
(să)
  • scârnăvească
  • scârnăveau
  • scârnăvi
  • scârnăviseră
schirnăvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scârnăvi schirnăvi

  • 1. rar A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murdări

etimologie:

  • scârnav
    surse: DEX '98 DEX '09