3 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂÍT2, -Ă, scârțâiți, -te, adj. (Rar) Scârțâitor. – V. scârțâi.

SCÂRȚÂÍT2, -Ă, scârțâiți, -te, adj. (Rar) Scârțâitor. – V. scârțâi.

SCÂRȚÂÍT1 s. n. Faptul de a scârțâi; zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârțială, scârțâitură. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist netalentat care cântă la un instrument cu coarde. – V. scârțâi.

scârțâit1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~țăit, ~țiit / Pl: ~uri / E: scârțâi] 1 Zgomot specific ascuțit, strident produs de unele obiecte, corpuri, substanțe etc. (sau de părți ale lor) prin frecare, prin apăsare, prin deplasare etc. Si: scârțâială, scârțâitură (1), (rar) scrâșneală, scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit1, (reg) scârțiaș, (nob) scrijelire. 2 (Rar) Sunet specific ascuțit produs de unele insecte. 3 (Fam) Sunet (nearmonios, strident) sau serie de sunete (nearmonioase, stridente) emise de un instrument muzical cu coarde Si: scârțâitură (2).

scârțâit2, a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 207 / V: ~țiit / Pl: ~iți, ~e / E: scârțâi] 1 (Rar; fam; d. instrumente muzicale cu coarde, mai ales d. viori) Care scârțâie (din cauză că instrumentul nu cântă bine). 2 (D. glas) Care are inflexiuni neplăcute, supărătoare, stridente. 3 (Fig; fam; d. oameni; îf schirțiit) Care se simte (relativ) rău cu sănătatea.

SCÂRȚÂÍT1 s. n. Faptul de a scârțâi, zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârțâială, scârțâitură. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist fără talent care cântă la un instrument cu coarde. – V. scârțâi.

SCÂRȚÂÍT ~uri n. 1) v. A SCÂRȚÂI. 2) Zgomot ascuțit, strident și pătrunzător, produs prin frecarea, apăsarea sau deplasarea unor obiecte. /v. a scârțâi

SCÂRȚĂÍ vb. IV v. scârțâi.

SCÂRȚÂÍ, scấrțâi, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutății etc.) un zgomot ascuțit, strident, neplăcut. ◊ Expr. A unge osia ca să nu scârțâie (carul) = a mitui. (Tranz.) A scârțâi ușa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare. ♦ (Despre vehicule încărcate cu poveri) A merge, a înainta cu greu (făcând un zgomot strident). ♦ (Despre încălțăminte) A produce (în timpul mersului) un zgomot ascuțit, caracteristic. 2. P. anal. A cânta prost, strident, dintr-un instrument muzical cu coarde. ◊ Tranz. Scârțâie o melodie. ♦ A scrie greu, mișcând anevoie (și apăsat) tocul pe hârtie. 3. (Despre insecte) A scoate sunete ascuțite, asemănătoare cu scârțâitul produs prin frecare. 4. Fig. (Fam.; despre acțiuni, activități, întreprinderi) A progresa greu, anevoie; a nu funcționa cum trebuie. ♦ (Despre oameni) A nu se simți bine, a o duce rău cu sănătatea. [Var.: scârțăí, scârțií vb. IV] – Scârț + suf. -âi.

SCÂRȚIÍ vb. IV v. scârțâi.

scârțâi [At: ANON. CAR. / V: (îvr) ~ții, scorțăi, (reg) scărțăi, scărțâi, scărții, ~țăi, ~țoi / Pzi: scârțâi, (îvr) ~esc / E: scârț + -âi] 1 vi (D. obiecte, materiale, corpuri, substanțe etc.) A produce (prin frecare, prin apăsare, prin deplasare, sub acțiunea unei greutăți etc.) un zgomot specific ascuțit, strident, neplăcut Si: (rar) a scrâșni, (înv) a prâsni2. 2 vi (Îe) A unge osia ca să nu ~e (carul) A câștiga bunăvoința, favoarea etc. cuiva cu daruri sau cu bani Si: a mitui. 3 vt (Rar; fam; îe) A ~ ușa cuiva A stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare. 4 (Rar; spc; d. încălțăminte) A produce un zgomot ascuțit, caracteristic, în timpul mersului. 5 vi (Rar; d. vehicule încărcate cu greutăți) A înainta cu greu, producând un zgomot strident. 6 vi (D. insecte) A scoate sunete specifice ascuțite, asemănătoare cu scârțâitul1 (1) produs de unele obiecte prin frecare. 7 vi (Fam; d. oameni; adesea dep) A cânta (prost) la un instrument muzical cu coarde (scoțând sunete stridente). 8 vi (D. instrumente muzicale cu coarde) A emite sunete nearmonioase, stridente, false. 9 vi (Fam) A scrie greu, mișcând anevoie (și apăsând, zgâriind cu) penița pe hârtie (și producând un zgomot specific). 10 vi (Pgn; dep) A scrie. 11 vi (Fam; fig; d. mecanisme, instalații) A funcționa prost, cu greutate, cu randament scăzut. 12 vi (D. acțiuni, activități) A evolua în mod nesatisfăcător, anevoie. 13 vi (D. oameni) A o duce relativ rău cu sănătatea.

schirțiit, a vz scârțâit2

scorțăi[1] v vz scârțâi

  1. Trimiterea de față lipsește în original, deși varianta scorțăi este consemnată în definiția principală; definiția de față este venită din lista de cuvinte OCR; posibil să existe totuși undeva ordonată incorect alfabetic? — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: scârțâit (adj.)
scârțâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâit
  • scârțâitul
  • scârțâitu‑
  • scârțâi
  • scârțâita
plural
  • scârțâiți
  • scârțâiții
  • scârțâite
  • scârțâitele
genitiv-dativ singular
  • scârțâit
  • scârțâitului
  • scârțâite
  • scârțâitei
plural
  • scârțâiți
  • scârțâiților
  • scârțâite
  • scârțâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scârțâit (s.n.)
scârțâit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâit
  • scârțâitul
  • scârțâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scârțâit
  • scârțâitului
plural
vocativ singular
plural
scârțăit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțăit
  • scârțăitul
  • scârțăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scârțăit
  • scârțăitului
plural
vocativ singular
plural
scârțiit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiit
  • scârțiitul
  • scârțiitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scârțiit
  • scârțiitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scârțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârțâi
  • scârțâire
  • scârțâit
  • scârțâitu‑
  • scârțâind
  • scârțâindu‑
singular plural
  • scârțâie
  • scârțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârțâi
(să)
  • scârțâi
  • scârțâiam
  • scârțâii
  • scârțâisem
a II-a (tu)
  • scârțâi
(să)
  • scârțâi
  • scârțâiai
  • scârțâiși
  • scârțâiseși
a III-a (el, ea)
  • scârțâie
(să)
  • scârțâie
  • scârțâia
  • scârțâi
  • scârțâise
plural I (noi)
  • scârțâim
(să)
  • scârțâim
  • scârțâiam
  • scârțâirăm
  • scârțâiserăm
  • scârțâisem
a II-a (voi)
  • scârțâiți
(să)
  • scârțâiți
  • scârțâiați
  • scârțâirăți
  • scârțâiserăți
  • scârțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârțâie
(să)
  • scârțâie
  • scârțâiau
  • scârțâi
  • scârțâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârțăi
  • scârțăire
  • scârțăit
  • scârțăitu‑
  • scârțăind
  • scârțăindu‑
singular plural
  • scârțăie
  • scârțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârțăi
(să)
  • scârțăi
  • scârțăiam
  • scârțăii
  • scârțăisem
a II-a (tu)
  • scârțăi
(să)
  • scârțăi
  • scârțăiai
  • scârțăiși
  • scârțăiseși
a III-a (el, ea)
  • scârțăie
(să)
  • scârțăie
  • scârțăia
  • scârțăi
  • scârțăise
plural I (noi)
  • scârțăim
(să)
  • scârțăim
  • scârțăiam
  • scârțăirăm
  • scârțăiserăm
  • scârțăisem
a II-a (voi)
  • scârțăiți
(să)
  • scârțăiți
  • scârțăiați
  • scârțăirăți
  • scârțăiserăți
  • scârțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârțăie
(să)
  • scârțăie
  • scârțăiau
  • scârțăi
  • scârțăiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârții
  • scârțiire
  • scârțiit
  • scârțiitu‑
  • scârțiind
  • scârțiindu‑
singular plural
  • scârție
  • scârțiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârții
(să)
  • scârții
  • scârțiam
  • scârțiii
  • scârțiisem
a II-a (tu)
  • scârții
(să)
  • scârții
  • scârțiai
  • scârțiiși
  • scârțiiseși
a III-a (el, ea)
  • scârție
(să)
  • scârție
  • scârția
  • scârții
  • scârțiise
plural I (noi)
  • scârțiim
(să)
  • scârțiim
  • scârțiam
  • scârțiirăm
  • scârțiiserăm
  • scârțiisem
a II-a (voi)
  • scârțiiți
(să)
  • scârțiiți
  • scârțiați
  • scârțiirăți
  • scârțiiserăți
  • scârțiiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârție
(să)
  • scârție
  • scârțiau
  • scârții
  • scârțiiseră
scărțăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scărțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scărții
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârțoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scorțăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scârțâit (adj.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Am găsit așezări de nemți, care-și beau în tihnă cafeaua cu lapte... ascultînd fluieratul scîrțîit al greierului. SADOVEANU, O. L. 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi scârțâi
    surse: DEX '09 DEX '98

scârțâit (s.n.) scârțăit scârțiit

  • 1. Faptul de a scârțâi; zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.
    exemple
    • A așteptat pînă cînd scîrțîitul căruței s-a depărtat. GALAN, Z. R. 380.
      surse: DLRLC
    • În casă era cald și de afară se auzea la mers scîrțîitul zăpezii. PREDA, Î. 76.
      surse: DLRLC
    • Din satul pe care îl lăsam devale biruia, strident, ca niște chemări de lebădă, scîrțîitul cumpenelor de la fîntîni. GALACTION, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • Nu se mai auzea decît scîrțîitul nisipului de sub picioarele lor. BUJOR, S. 26.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist netalentat care cântă la un instrument cu coarde.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • I se păru că aude, în partea cealaltă a cerdacului, un scîrțîit ca de sunet de vioară, de țambal sau de cobză. PAS, L. I 33.
        surse: DLRLC
      • Călăuzită de scîrțîitul unei vioare ce se auzea în depărtare, am plecat și eu pe urma lor. NEGRUZZI, S. I 104.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi scârțâi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

scârțâi scârțăi scârții scărțăi scărțâi scărții scârțoi scorțăi

  • 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutății etc.) un zgomot ascuțit, strident, neplăcut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Zăpada îi scîrțîia sub opinci, iar el cînta. DUMITRIU, N. 200.
      surse: DLRLC
    • Cumpenele fîntînilor se lăsau și se ridicau necontenit, scîrțîind. SADOVEANU, O. VII 237.
      surse: DLRLC
    • Ar fi ieșit în uliță, dar îi era frică să nu scîrțîie portița. REBREANU, I. 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Taci, frate... că-ți scîrțîie gîtul ca o roată de car. ALECSANDRI, T. I 290.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Până a geme boii, scârțâie carul, se spune când, în loc să se plângă cei care trudesc, se plâng cei care profită de pe urma trudei acestora.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A unge osia ca să nu scârțâie (carul) = mitui
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie tranzitiv A scârțâi ușa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stărui attach_file un exemplu
      exemple
      • Mie nu mi-o scîrțiit nime ușa pînă-n ziua de astăzi, cum o scîrții tu la altele, berbantule! HOGAȘ, DR. II 93.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (Despre vehicule încărcate cu poveri) A merge, a înainta cu greu (făcând un zgomot strident).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Care cu grîne... scîrțîiau toamna spre șlepurile de pe Dunăre. DUMITRIU, B. F. 72.
        surse: DLRLC
      • Carele cu pîine scîrțîiau spre satele munților. C. PETRESCU, S. 197.
        surse: DLRLC
      • figurat Greu să duci munca... cu car, care scîrțîie din toate încheieturile și stă să se rupă sub încărcătură. STANCU, D. 229.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (Despre încălțăminte) A produce (în timpul mersului) un zgomot ascuțit, caracteristic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Păși îndesat pe trotuar, cu ghetele de piele de bizon, care scîrțîiau în noaptea sonoră. C. PETRESCU, Î. I 20.
        surse: DLRLC
      • Cu papucii scîrțîind, Cu poalele-n vînt bătînd... Ea la apă să ducea. BIBICESCU, P. P. 263.
        surse: DLRLC
  • 2. prin analogie A cânta prost, strident, dintr-un instrument muzical cu coarde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Scîrțîia din vioară un lăutar, în partea dinspre fund. PAS, L. II 242.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Scârțâie o melodie.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. A scrie greu, mișcând anevoie (și apăsat) tocul pe hârtie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Și începu să scîrțîie înainte într-un registru, c-un condei cu peniță mare, galbenă. SADOVEANU, P. S. 86.
        surse: DLRLC
      • Bîra mai are de scîrțîit cu condeiul prin condici. SADOVEANU, A. L. 138.
        surse: DLRLC
  • 3. (Despre insecte) A scoate sunete ascuțite, asemănătoare cu scârțâitul produs prin frecare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Insectele] se strecoară prin ierburi, țiuind, scîrțîind, fluierînd, șuierînd. ODOBESCU, S. III 19.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Un pițigoi veni deasupra capului lui acoperit cu pălăria pleoștită, scîrțîindu-și necontenit cîntecul. SADOVEANU, O. VIII 126.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat familiar (Despre acțiuni, activități, întreprinderi) A progresa greu, anevoie; a nu funcționa cum trebuie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • impersonal Ți-o garantez eu... La început scîrțîie. O săptămînă, o lună, un an... Pe urmă deodată începe să-ți bată vîntul în pupă și atunci... te duce, de nu te mai ajunge nimeni din urmă. C. PETRESCU, C. V. 53.
      surse: DLRLC
    • 4.1. (Despre oameni) A nu se simți bine, a o duce rău cu sănătatea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea, că începuse a scîrțîi; ba c-o doare ceea, ba c-o doare ceea. CREANGĂ, P. 111.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: scârțâiesc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Scârț + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98