7 definiții pentru scâncitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.

SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.

SCÎNCITÚRĂ, scîncituri, s. f. Scîncet. Ian ascultă, mătușă dragă, – zisei eu, tăind scurt scînciturile babei mele. HOGAȘ, M. N. 85.

scîncitúră f., pl. ĭ. Zgomotu celuĭ ce scîncește: se auzeaŭ niște scînciturĭ. Copil care tot scîncește: ce scîncitură de copil!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scâncitúră s. f., g.-d. art. scâncitúrii; pl. scâncitúri

scâncitúră s. f., g.-d. art. scâncitúrii; pl. scâncitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂNCITÚRĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.

scîncitu s. v. GEAMĂT. SCÎNCET. SCÎNCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.

Intrare: scâncitură
scâncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâncitu
  • scâncitura
plural
  • scâncituri
  • scânciturile
genitiv-dativ singular
  • scâncituri
  • scânciturii
plural
  • scâncituri
  • scânciturilor
vocativ singular
plural