2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRBĂTORIT, -Ă, sărbătoriți, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale sau cu prilejul zilei de naștere, a zilei onomastice etc. – V. sărbători.

sărbătorit, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iți, ~e / E: sărbători] 1-2 smf, a (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele sale cu ocazia unui eveniment deosebit, a unei petreceri etc. 3 a Triumfal.

SĂRBĂTORIT, -Ă, sărbătoriți, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale cu prilejul zilei de naștere, a zilei onomastice etc. – V. sărbători.

SĂRBĂTORIT, -Ă, sărbătoriți, -te, adj. (Despre persoane) Căruia i se recunosc meritele prin manifestări de simpatie sau de admirație. (Substantivat) Sărbătoritul a luat cuvîntul.

SĂRBĂTORIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SĂRBĂTORI. 2) și substantival (despre persoane) Căruia i se organizează cu o anumită ocazie o manifestare festivă (relevându-i meritele). /v. a sărbători

SĂRBĂTORI, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.

SĂRBĂTORI, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.

sărbători vt [At: CR (1830), 792/41 / Pzi: ~resc / E: sărbătoare] 1 (C. i. evenimente, persoane) A marca admirația, entuziasmul, bucuria, însemnătatea, semnificația etc. 2 (C. i. evenimente, persoane) A cinsti, a onora printr-o sărbătoare (1), printr-o serbare, printr-o întrunire, printr-o petrecere etc.). 3 A consacra, a închina o sărbătoare (1).

SĂRBĂTORI, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment, printr-o festivitate, printr-o petrecere; a celebra, a serba. Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Bathori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196.

A SĂRBĂTORI ~esc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare

sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă.

2) sărbătorésc v. tr. (d. sărbătoare). Țin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfînt, ziŭa unuĭ sfînt. Primesc cu manifestărĭ de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărbători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătoresc, 3 sg. sărbătorește, imperf. 1 sărbătoream; conj. prez. 1 sg. să sărbătoresc, 3 să sărbătorească

sărbători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătoresc, imperf. 3 sg. sărbătorea; conj. prez. 3 să sărbătorească

sărbători vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătoresc, imperf. 3 sg. sărbătorea; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbătorească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRBĂTORI vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.

SĂRBĂTORI s. pl. v. ciclu, menstruație, period.

sărbători s. pl. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD.

SĂRBĂTORI vb. 1. a aniversa, a celebra, a prăznui, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a comemora, a serba. (~ un mare eveniment.)

Intrare: sărbătorit
sărbătorit adjectiv admite vocativul
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărbătorit
  • sărbătoritul
  • sărbătoritu‑
  • sărbători
  • sărbătorita
plural
  • sărbătoriți
  • sărbătoriții
  • sărbătorite
  • sărbătoritele
genitiv-dativ singular
  • sărbătorit
  • sărbătoritului
  • sărbătorite
  • sărbătoritei
plural
  • sărbătoriți
  • sărbătoriților
  • sărbătorite
  • sărbătoritelor
vocativ singular
  • sărbătoritule
  • sărbătorite
  • sărbători
  • sărbătorito
plural
  • sărbătoriților
  • sărbătoritelor
Intrare: sărbători
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sărbători
  • sărbătorire
  • sărbătorit
  • sărbătoritu‑
  • sărbătorind
  • sărbătorindu‑
singular plural
  • sărbătorește
  • sărbătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărbătoresc
(să)
  • sărbătoresc
  • sărbătoream
  • sărbătorii
  • sărbătorisem
a II-a (tu)
  • sărbătorești
(să)
  • sărbătorești
  • sărbătoreai
  • sărbătoriși
  • sărbătoriseși
a III-a (el, ea)
  • sărbătorește
(să)
  • sărbătorească
  • sărbătorea
  • sărbători
  • sărbătorise
plural I (noi)
  • sărbătorim
(să)
  • sărbătorim
  • sărbătoream
  • sărbătorirăm
  • sărbătoriserăm
  • sărbătorisem
a II-a (voi)
  • sărbătoriți
(să)
  • sărbătoriți
  • sărbătoreați
  • sărbătorirăți
  • sărbătoriserăți
  • sărbătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • sărbătoresc
(să)
  • sărbătorească
  • sărbătoreau
  • sărbători
  • sărbătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărbătorit, sărbătoriadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale sau cu prilejul zilei de naștere, a zilei onomastice etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Sărbătoritul a luat cuvântul. DLRLC
etimologie:
  • vezi sărbători DEX '98 DEX '09

sărbători, sărbătorescverb

  • 1. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. DLRLC
    • format_quote Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Báthori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196. DLRLC
etimologie:
  • sărbătoare DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.