sanguină sf [At: ALEXI, W. / V: ~gvi~ / Pl: ~ne / E: fr sanguine] 1 Mineral de culoare roșiatică-brună care conține oxid feric natural (bematit sau oligist). 2 Creion a cărui mină este făcută din sanguină (1). 3 Desen executat cu sanguină (2). 4 Litografie care imită o sanguină (3).

SANGUINĂ s.f. 1. Oxid de fier de culoare roșie, întrebuințat la fabricarea creioanelor colorate. 2. Desen făcut cu un astfel de creion. ♦ Litografie imitînd desenul făcut cu sanguină (1). [Pron. -gu-i-nă. / < fr. sanguine, cf. lat. sanguis – sînge].

SANGUINĂ s. f. 1. oligist folosit la fabricarea creioanelor colorate. 2. desen cu un astfel de creion. ◊ litografie imitând un asemenea desen. (< fr. sanguine)

SANGUINĂ ~e f. 1) Mineral care conține oxid de fier natural. 2) Creion cu mină roșie-închisă, făcută din acest mineral. 3) Desen executat cu un asemenea creion. 4) Litografie care imită un asemenea desen. [Sil. san-gu-i-] /< fr. sanguine

sanguină f. 1. mineral roșu de fier ce servă a poleì unele metale; 2. creion făcut din sanguină: portret cu sanguină; 3. schiță executată cu acest creion; 4. litografie ce imitează desenul cu sanguina.

SANGVIN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism. 2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ◊ Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.: sanghin, -ă, sanguin, -ă adj.] – Din fr. sanguin, lat. sanguineus.

sanghin, ~ă a vz sangvin² corectat(ă)

sanguin, ~ă a vz sangvin

sangvin², ~ă a [At: NEGULICI / V: ~guin, (asr) ~ghin, (înv) sânguin / Pl: ~i, ~e / E: fr sanguin, lat sanguineus] 1 Care aparține sângelui (1). 2 Privitor la sânge (1), la compoziția sau la circulația sa în organism. 3 Specific sângelui (1). 4 Prin care circulă sângele (1) Si: sangvinic (3). 5 Care are culoarea sângelui (1). 6 În care predomină sângele (1). 7 (D. temperamentul oamenilor) Care se caracterizează prin vioiciune, mobilitate, impulsivitate la reacții sau (după alte concepții) care se caracterizează printr-un echilibru puternic și totodată mobil în reacții Si: sangvinic (1). 8 (D. oameni) Cu temperamentul sangvin (7) Si: sangvinic (2).

sangvin¹- [At: DN⁴ / E: fr sanguin, lat sanguis, -inis] Element de compunere cu semnificația: 1 Sânge (1). 2 Referitor la sânge (1). 3 De sânge (1).

sangvină sf vz sanguină

sânguin, ~ă a vz sangvin

SANGVIN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism. 2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ♦ Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.: sanghin, -ă, sanguin, -ă adj.] – Din fr. sanguin, lat. sanguineus.

SANGHIN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGUIN, -Ă, sanguini, -e, adj. 1. Care ține de sînge, prin care trece sîngele, de sînge. Masajul activează circulația sanguină. NICOLAU-MAISLER, D. V. 114. ◊ Grupă sanguină v. grupă. 2. (Despre oameni) La care circulația sîngelui este foarte activă. ◊ Temperament sanguin = temperament cu reacții imediate; temperament impulsiv. – Variante: sanghin, -ă, sangvin, -ă adj.

SANGVIN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGHIN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGUIN, -Ă adj. 1. Referitor la sînge, de sînge; prin care circulă sîngele. 2. (Despre oameni) Care are o circulație a sîngelui foarte activă. ♦ Temperament sanguin = temperament vioi; impulsiv; sanguinic. [Pron. -gu-in, var. sanghin, -ă, sangvin, -ă adj. / < fr. sanguin, cf. lat. sanguineus].

SANGVIN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGVIN², -Ă adj. 1. referitor la sânge; prin care circulă sângele. 2. (despre oameni) cu o circulație a sângelui foarte activă; sangvinic. ♦ temperament ~ = temperament vioi; impulsiv. 3. de culoarea sângelui. (< fr. sanguin, lat. sanguineus)

SANGVIN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sânge; propriu sângelui. Grupă ~ă. 2) (despre persoane) Care are o circulație activă a sângelui. [Sil. san-gvin] /<fr. sanguin, lat. sanguineus

sanguin a. 1. ce ține de sânge: vase sanguine; 2. în care predomină sângele: temperament sanguin; 3. de coloarea sângelui: jasp sanguin.

* sanghín, -ă adj. (fr. sanguin, d. lat. sanguineus). Al sîngeluĭ, de sînge: vase sanghine (vine și artere), boală sanghină. Vioĭ, impetuos, în care predomină sîngele: temperament sanghin (V. linfatic). De coloarea sîngeluĭ: față de un roș sanghin (conabiŭ, pătlăginiŭ).

sanguină (desp. -gu-i-) s. f., g.-d. art. sanguinei; (creioane, desene) pl. sanguine

sanguină (-gu-i-) s. f., g.-d. art. sanguinei; (creioane, desene) pl. sanguine

sanguină s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. sanguinei; (creioane, desene) pl. sanguine

sanguin v. sangvin

!sangvin/sanguin adj. m., pl. sangvini/sanguini; f. sangvină/sanguină, pl. sangvine/sanguine

!sangvin (sang-vin) adj. m., pl. sangvini; f. sangvină, pl. sangvine

sangvin adj. m., pl. sangvini; f. sg. sangvină, pl. sangvine

sanguin

sanguin.

SANGUINĂ s. (MIL.) hematit, oligist.

PLACHETĂ SANGVINĂ s. v. trombocit.

SANGVIN adj. 1. v. pletoric. 2. v. sangvinic.

PLACHETĂ SANGUINĂ s. (BIOL.) trombocit.

SANGUIN adj. 1. (MED.) pletoric, roșu, rubicond. (Față ~.) 2. sanguinic, (astăzi rar) sîngeros. (Temperament ~.)

SANGVÍN, -Ă adj. (< fr., lat.) adj. Care aparține sângelui, privitor la sânge; prin care circulă sângele. ◊ Temperament (tip) s. = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat; caracterizat prin vioiciune, mobilitate. Corespunde în clasificarea lui I.P. Pavlov tipului puternic, echilibrat și mobil, de activitate nervoasă superioară.

a lua (cuiva) grupa sanguină expr. a lovi (pe cineva) cu cuțitul