Definiția cu ID-ul 939716:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANCȚIUNE, sancțiuni, s. f. 1. Faptul de a sancționa; (în unele state) aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de către o autoritate (sau o instanță) superioară celei care l-a efectuat, pentru a-i da valabilitate. [Aceasta] ar da poate lui Cuza-vodă dreptul de a revendica mult mai mult decît sancțiunea celor două alegeri. GHICA, A. 616. ♦ Aprobare, confirmare, consfințire. Vor dobîndi curînd sancțiunea împărătească. SBIERA, P. 332. 2. Pedeapsă prevăzută de o lege pentru cei care calcă dispozițiile ei; p. ext. orice fel de pedeapsă. ♦ (În dreptul internațional, mai ales la pl.) Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicate unui stat care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție.