10 definiții pentru salvconduct salvoconduct


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALVCONDÚCT, salvconducte, s. n. Document care acorda cuiva liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. – Cf. it. salvacondotto.

SALVCONDÚCT, salvconducte, s. n. Document care acorda cuiva liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. – Cf. it. salvacondotto.

salvconduct sn [At: ȘINCAI, HR. II, 15/25 / V: (rar) ~voc~ ( S și: (înv) salvo-conduct) / Pl: ~e / E: it salvocondotto, cf fr saufconduit] 1 Permis care se acorda unei persoane pentru a se putea duce într-un anumit loc și a se putea întoarce fără restricție Vz pașaport. 2 Document eliberat de autorități care permitea unei persoane să intre, să staționeze în zona de război sau să iasă din ea.

SALVCONDÚCT s.n. (Jur.) Document care acordă unei persoane liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. [< it. salvacondotto, cf. fr. sauf-conduit].

SALVCONDÚCT s. n. document care acorda cuiva, în trecut, dreptul de liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. (după it. salvacondotto)

SALVCONDÚCT ~e n. livr. Permis de trecere liberă pe un teritoriu străin sau într-o zonă de operații militare. /<it. salvacondotto, fr. saufconduit

* salvcondúct n., pl. e (după fr. saufconduit și it. salvacondotto). Permisiunea dată de autoritățĭ cuĭva de a merge fără pericul într’o localitate nesigură. Permisiunea dată de un general în timp de războĭ de a trece fără pericul pe teritoriu ocupat de el.

salvoconduct sn vz salvconduct[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz salvoconduct LauraGellner

salv-conduct n. 1. un fel de pașaport de a merge undeva și de a se întoarce liber; 2. permisiune dată de un general în timp de răsboiu unui inimic de a trece liber și în siguranță pe terenul ocupat de armată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

salvcondúct (salv-con-) s. n., pl. salvcondúcte

salvcondúct s. n. (sil. mf. salv-), pl. salvcondúcte

Intrare: salvconduct
salvconduct substantiv neutru
  • silabație: salv-con-duct info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salvconduct
  • salvconductul
  • salvconductu‑
plural
  • salvconducte
  • salvconductele
genitiv-dativ singular
  • salvconduct
  • salvconductului
plural
  • salvconducte
  • salvconductelor
vocativ singular
plural
salvoconduct
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

salvconduct salvoconduct

  • 1. Document care acorda cuiva liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: