SALBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau din mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele. ◊ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poți scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunzele opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conține gutapercă în scoarța rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.

SALBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele. ◊ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poți scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conține gutapercă în scoarța rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.

SALBĂ, salbe și sălbi, s. f. 1. Podoabă purtată la gît de femei, făcută din unul sau mai multe șiraguri de monede, medalii, mărgele sau pietre prețioase. Jucîndu-se, s-a rupt salba de la gîtul fetei și a căzut în apă. GALACTION, O. I 325. La ce servește salba și scumpele mărgele? NEGRUZZI, S. II 36. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd din ce este făcut obiectul) Pe cucoș îl purta în toate părțile după dînsul, cu salbă de aur la gît. CREANGĂ, P. 70. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pămînt. EMINESCU, O. I 88. ◊ Fig. Sînt și expresiuni neaoșe romînești de o originalitate prețioasă, care ar luci ca nestemate într-o frumoasă salbă de versuri armonioase. ODOBESCU, S. III 86. (Cu aluzie la forma de șirag a obiectului) Porumbeii sălbăticiți... zburau în salbe legănate și albe. C. PETRESCU, A. 467. De orizont s-anină nori în salbe. CAZIMIR, L. U. 42. O, vise, vise, foi galbene, tîrzii, Rupte din salba dragostei dintîi. PĂUN-PINCIO, P. 68. (Cu aluzie la valoarea obiectului) Anicuța, romîncuța, Luceafărul satului, Salba împăratului. ALECSANDRI, P. P. 112. ◊ Expr. Salba dracului = om rău, afurisit, ticălos. Nepotul meu e chiar salba dracului. ALECSANDRI, T. 772. 2. Compus: salbă-moale = arbust cu tulpina de doi pînă la cinci metri, cu ramuri cilindrice, cu frunze dințate, cu fructele capsule de culoare roșie-purpurie și cu semințe de un roșu-deschis (Evonymus latifolius). În Valea Motrului... salba-moale și teii cresc amestecați cu falnici jugastri. ODOBESCU, S. I 147.

salbă-moale (plantă) s. f., g.-d. art. salbei-moi

salbă-moale (plantă) s. f., g.-d. art. salbei-moi

salbă-moale s. f.

SALBĂ-MOALE s. v. crușân, săpunele, scânteiuță.

salbă-moale s. v. CRUȘÎN. SĂPUNELE. SCÎNTEIUȚĂ.

Euonymus europaeus L., « Voniceriu, Salbă moale ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori, diametrul de cca 1,5 cm, verzi-gălbui (pe tip 4) grupate cîte cca 8 în cime terminale, pe peduncule axilare. Peduncul gros, cca 1,5 cm lungime. Fructe, capsule roșii toamna, cu 4 muchii obtuze, nearipate, semințe albicioase, înconjurate de un arii portocaliu. Frunze caduce, opuse, 4-11 cm lungime, ovat-eliptice, denticulate, glabre, scurt-pețiolate (pețiol de cca 2 cm lungime), cu capetele îngustate, pe partea inferioară glauce. Arbust, cca 7 m înălțime, port erect, ramuri unghiulare netede, obișnuit verzi. Scoarță cenușie cu linii longitudinale de culoare deschisă și pete rare, albicioase. Tulpină ramificată.

Euonymus latifolius Mill. « Salbă moale ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori pe tip 5, petale subrotunde, verzi, cu marginile roșii. Fructe, capsule roșii, late de 3 cm, semințe acoperite în întregime de arilul portocaliu. Frunze opuse, late, la bază rotunjite, serate. Ramuri cilindrice, netede, comprimate, tulpini de cca 6 m înălțime.