7 definiții pentru salavat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

salavat sn [At: MAG. IST. V, 26 / Pl: ~uri / E: tc salavat] 1 Rugăciune canonică a musulmanilor, cuprinzând mărturisirea credinței că unica divinitate este Alah și că Mahomed este profetul lui Alah. 2 Obiect pe care era gravată formula religioasă a Islamismului și care era folosit ca talisman. 3 (Reg) Taifas.

SALAVÁT s. n. (Turcism învechit) Formulă religioasă mahomedană; obiect pe care se săpau astfel de formule și care se folosea ca talisman. Un inel de salavat, Ce i-a fost de cununat. TEODORESCU, P. P. 621. Că inelul de-mi privea, Salavatul cunoștea. id. ib.

SALAVÁT s. n. (Turcism înv.) Formulă religioasă mahomedană; obiect pe care se săpa o astfel de formulă și care se folosea ca talisman. – Tc. salevat.

salavat n. talisman pe care se scriea formula religioasă a Islamului: că inelul de-mi privia, salavatul cunoștea POP. [Turc. SALAVAT, rugăciune canonică].

salavát n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] salavat, pl. d. salát, rugăciune). Vechĭ. Rugăcĭunea musulmanilor, compusă din formula „Nu e nicĭ un Dumnezeŭ afară de Dumnezeŭ și Mohamet e profetu luĭ”. Azĭ. P.P. (Teod. 621): un inel de salavat, un inel pe care era scrisă această rugăcĭune.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

salavát (salaváturi), s. n. – Rugăciune a musulmanilor. Tc. salavat, pl. din arab. salat (Șeineanu, II, 310). Sec. XVII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

salavát, salaváturi, s.n. (înv.) 1. rugăciune canonică la musulmani. 2. obiect pe care era gravată formula religioasă a Islamului și care era folosit ca talisman. 3. (reg.) taifas.

Intrare: salavat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salavat
  • salavatul
  • salavatu‑
plural
  • salavaturi
  • salavaturile
genitiv-dativ singular
  • salavat
  • salavatului
plural
  • salavaturi
  • salavaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

salavat

  • 1. turcism (învechit) Formulă religioasă mahomedană; obiect pe care se săpau astfel de formule și care se folosea ca talisman.
    exemple
    • Un inel de salavat, Ce i-a fost de cununat. TEODORESCU, P. P. 621.
      surse: DLRLC
    • Că inelul de-mi privea, Salavatul cunoștea. TEODORESCU, P. P. 621.
      surse: DLRLC

etimologie: