2 intrări
19 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
saidace sn vz săhăidac
SĂHĂIDAC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂHĂIDAC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sahaidac sn vz săhăidac corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săhaidac[1] sn vz săhăidac corectat(ă)
- În original, greșit tipărit: sahaidac. O confirmă și ordonarea alfabetică incorectă. Există totuși și referința încrucișată pentru varianta sahaidac, tipărită însă greșit în original: sahaidoc sn vz săhăidoc — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săhăidac sn [At: (a. 1629) IORGA, D. B. I, 58 / V: (înv) ~hai~, săi~, sahai~, sei~ (reg) ~dan, saidace snp / Pl: ~ace / E: pn sahajdak, cf tc sajdak] 1-2 (Înv) Tolbă (de purtat săgețile (1)). 3 (Înv; pex) Săgeată (1). 4 (Îvr) Armura unui ostaș. 5 (Trs) Un fel de sac de pânză cu care își poartă femeile de la țară copiii, în spate, când merg la câmp sau la un drum mai lung. 6 (Reg; îf soidace) Bagaj (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săidac sn vz săhăidac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seidac sn vz săhăidac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂHĂIDAC, săhăidace, s. n. (Regional) Leagăn de pînză purtat pe spate, în care femeile de la țară își duc copiii. Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac, Te duci și-l joci pe brațe Și-l culci apoi pe sîn Și-i cînți s-adoarmă-n umbra Căpițelor de fîn. COȘBUC, P. I 215. ♦ Tolbă de săgeți.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂHĂIDAC ~ce n. înv. Tolbă pentru săgeți. /< pol. sahajdac, sajdak, turc. sajdak
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săhăidac n. tolbă: copilul plânge ’n săhăidac COȘBUC. [Rus. SAGAIDAKŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sahaĭdác și săhăĭdác n., pl. e (rut. sagaĭdak și saĭdak, tolbă, pol. sahajdak, sajdak, d. tăt. sahqĭdak, turc. sagdac). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ: arcele, săgețile și săhăĭdacele (Muste). V. săĭdacar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săhăĭdác V. sahaĭdac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
săhăidac (înv.) (desp. -hăi-) s. n., pl. săhăidace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săhăidac (înv.) (-hăi-) s. n., pl. săhăidace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săhăidac s. n. (sil. -hăi-), pl. săhăidace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂHĂIDAC s. v. săgeată, tolbă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
săhăidac s. v. SĂGEATĂ. TOLBĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sahaidac (-ce), s. n. – Teacă, tolbă de săgeți. – Var. săhăidac. Tc. saydak (Șeineanu, II, 101), prin intermediul pol., rut. sahajdak (Tiktin), rus. sagaidak. Săhaidan, s. n. (Trans., leagăn portabil) este o simplă var. – Der. saidacar (var. sahaidacar, săidăcar), s. m. (curelar), pe care Cihac, II, 322, îl pune în legătură cu pol. siodełko „scaun”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
săidace s.n. pl. (reg.) bagaje.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: să-hăi-dac
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
săhăidac, săhăidacesubstantiv neutru
- 2. Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac, Te duci și-l joci pe brațe Și-l culci apoi pe sîn Și-i cînți s-adoarmă-n umbra Căpițelor de fîn. COȘBUC, P. I 215. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09