SACÎZ, sacîzuri, s. n. 1. Colofoniu. Lăutarul trăgea arcușul pe sacîz. SANDU-ALDEA, D. N. 198. Luă arcușul din cui, deschise o cutioară mică, și frecă arcușul cu sacîz. DELAVRANCEA, T. 49. 2. Mastic (2). Nevasta zapciului așeză pe masă tăvile cu dulceață de sacîz și apă rece. CAMIL PETRESCU, O. II 177. Domițian o găsi într-un iatac întunecos, în fundul unui pat, mestecînd sacîz. BASSARABESCU, V. 16. [Gusta] țuica de prune și de drojdii, rachiurile de sacîz și de anason. ODOBESCU, S. I 84. ♦ Mastică. Au mai tras ceva sacîz pe gît. ȘEZ. IX 79.