2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săstui vi [At: SCL 1974, 442 / Pzi: ~esc / E: fo] (Rar) A cere să se facă liniște spunând „s(s)t” Si: (reg) a țistui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săstuí, săstuiésc, vb. IV (reg.) a cere să se facă liniște spunând „sst!”; a țistui.

Intrare: săstuire
săstuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săstuire
  • săstuirea
plural
  • săstuiri
  • săstuirile
genitiv-dativ singular
  • săstuiri
  • săstuirii
plural
  • săstuiri
  • săstuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: săstui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săstui
  • săstuire
  • săstuit
  • săstuitu‑
  • săstuind
  • săstuindu‑
singular plural
  • săstuiește
  • săstuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săstuiesc
(să)
  • săstuiesc
  • săstuiam
  • săstuii
  • săstuisem
a II-a (tu)
  • săstuiești
(să)
  • săstuiești
  • săstuiai
  • săstuiși
  • săstuiseși
a III-a (el, ea)
  • săstuiește
(să)
  • săstuiască
  • săstuia
  • săstui
  • săstuise
plural I (noi)
  • săstuim
(să)
  • săstuim
  • săstuiam
  • săstuirăm
  • săstuiserăm
  • săstuisem
a II-a (voi)
  • săstuiți
(să)
  • săstuiți
  • săstuiați
  • săstuirăți
  • săstuiserăți
  • săstuiseți
a III-a (ei, ele)
  • săstuiesc
(să)
  • săstuiască
  • săstuiau
  • săstui
  • săstuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)