2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. – Sărbătoare + suf. -esc.
SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. – Sărbătoare + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărbătoresc, ~ească a [At: CR (1829) 231/2 / V: ser~[1] / Pl: ~ești / E: sărbătoare + -esc] 1 Specific unei sărbători (1). 2 Privitor la sărbători (1). 3 Ca de sărbătoare (1). 4 (Pex) Festiv.
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: serbăteresc — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. Școlarul... își aducea aminte de lucrurile pe care le învățase pe dinafară și i le spunea cățelului cu glas sărbătoresc. GALACTION, O. I 306. Douăzeci [de galbeni] și toți cu găuri, Parc-ar fi să-mi povestească Cum se dezmierdau sărmanii în salba sărbătorească. HASDEU, R. V. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRBĂTORÉSC ~eáscă (~éști) Care are caracter de sărbătoare; propriu sărbătorilor; festiv; solemn. /sărbătoare +suf. ~esc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărbătoresc a. 1. de sărbătoare: haine sărbătorești; 2. solemn, pompos.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) sărbătorésc v. tr. (d. sărbătoare). Țin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfînt, ziŭa unuĭ sfînt. Primesc cu manifestărĭ de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) sărbătorésc, -eáscă adj. (d. sărbătoare). De sărbătoare: haĭne sărbătoreștĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărbători vt [At: CR (1830), 792/41 / Pzi: ~resc / E: sărbătoare] 1 (C. i. evenimente, persoane) A marca admirația, entuziasmul, bucuria, însemnătatea, semnificația etc. 2 (C. i. evenimente, persoane) A cinsti, a onora printr-o sărbătoare (1), printr-o serbare, printr-o întrunire, printr-o petrecere etc.). 3 A consacra, a închina o sărbătoare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
serbăteresc[1], ~ească a vz sărbătoresc
- În definiția principală, această variantă este tipărită: serbătoresc — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment, printr-o festivitate, printr-o petrecere; a celebra, a serba. Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Báthori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SĂRBĂTORÍ ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sărbătoresc adj. m., f. sărbătorească; pl. m. și f. sărbătorești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărbători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătoresc, imperf. 3 sg. sărbătorea; conj. prez. 3 să sărbătorească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbătoreáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂRBĂTORÉSC adj. v. festiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRBĂTORESC adj. festiv, solemn, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, menstruație, period.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărbători s. pl. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂRBĂTORI vb. 1. a aniversa, a celebra, a prăznui, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a comemora, a serba. (~ un mare eveniment.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sărbătoresc, sărbătoreascăadjectiv
-
- Școlarul... își aducea aminte de lucrurile pe care le învățase pe dinafară și i le spunea cățelului cu glas sărbătoresc. GALACTION, O. I 306. DLRLC
- Douăzeci [de galbeni] și toți cu găuri, Parc-ar fi să-mi povestească Cum se dezmierdau sărmanii în salba sărbătorească. HASDEU, R. V. 11. DLRLC
-
etimologie:
- Sărbătoare + sufix -esc. DEX '09 DEX '98
sărbători, sărbătorescverb
- 1. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. DLRLC
- Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Báthori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196. DLRLC
-
etimologie:
- sărbătoare DEX '98 DEX '09