2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sărbătoresc, ~ească a [At: CR (1829) 231/2 / V: ser~ / Pl: ~ești / E: sărbătoare + -esc] 1 Specific unei sărbători (1). 2 Privitor la sărbători (1). 3 Ca de sărbătoare (1). 4 (Pex) Festiv.

SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. – Sărbătoare + suf. -esc.

SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. Școlarul... își aducea aminte de lucrurile pe care le învățase pe dinafară și i le spunea cățelului cu glas sărbătoresc. GALACTION, O. I 306. Douăzeci [de galbeni] și toți cu găuri, Parc-ar fi să-mi povestească Cum se dezmierdau sărmanii în salba sărbătorească. HASDEU, R. V. 11.

SĂRBĂTORÉSC ~eáscă (~éști) Care are caracter de sărbătoare; propriu sărbătorilor; festiv; solemn. /sărbătoare +suf. ~esc

sărbătoresc a. 1. de sărbătoare: haine sărbătorești; 2. solemn, pompos.

1) sărbătorésc, -eáscă adj. (d. sărbătoare). De sărbătoare: haĭne sărbătoreștĭ.

2) sărbătorésc v. tr. (d. sărbătoare). Țin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfînt, ziŭa unuĭ sfînt. Primesc cu manifestărĭ de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez.

SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.

SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.

sărbători vt [At: CR (1830), 792/41 / Pzi: ~resc / E: sărbătoare] 1 (C. i. evenimente, persoane) A marca admirația, entuziasmul, bucuria, însemnătatea, semnificația etc. 2 (C. i. evenimente, persoane) A cinsti, a onora printr-o sărbătoare (1), printr-o serbare, printr-o întrunire, printr-o petrecere etc.). 3 A consacra, a închina o sărbătoare (1).

SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment, printr-o festivitate, printr-o petrecere; a celebra, a serba. Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Báthori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196.

A SĂRBĂTORÍ ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare

sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști

sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști

sărbătorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 să sărbătoreáscă

sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbătoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂRBĂTORÉSC adj. v. festiv.

SĂRBĂTORESC adj. festiv, solemn, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.)

SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.

SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, menstruație, period.

arată toate definițiile

Intrare: sărbătoresc
sărbătoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărbătoresc
  • sărbătorescul
  • sărbătorescu‑
  • sărbătorească
  • sărbătoreasca
plural
  • sărbătorești
  • sărbătoreștii
  • sărbătorești
  • sărbătoreștile
genitiv-dativ singular
  • sărbătoresc
  • sărbătorescului
  • sărbătorești
  • sărbătoreștii
plural
  • sărbătorești
  • sărbătoreștilor
  • sărbătorești
  • sărbătoreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: sărbători
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sărbători
  • sărbătorire
  • sărbătorit
  • sărbătoritu‑
  • sărbătorind
  • sărbătorindu‑
singular plural
  • sărbătorește
  • sărbătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărbătoresc
(să)
  • sărbătoresc
  • sărbătoream
  • sărbătorii
  • sărbătorisem
a II-a (tu)
  • sărbătorești
(să)
  • sărbătorești
  • sărbătoreai
  • sărbătoriși
  • sărbătoriseși
a III-a (el, ea)
  • sărbătorește
(să)
  • sărbătorească
  • sărbătorea
  • sărbători
  • sărbătorise
plural I (noi)
  • sărbătorim
(să)
  • sărbătorim
  • sărbătoream
  • sărbătorirăm
  • sărbătoriserăm
  • sărbătorisem
a II-a (voi)
  • sărbătoriți
(să)
  • sărbătoriți
  • sărbătoreați
  • sărbătorirăți
  • sărbătoriserăți
  • sărbătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • sărbătoresc
(să)
  • sărbătorească
  • sărbătoreau
  • sărbători
  • sărbătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)