12 intrări

school Articole pe această temă:

60 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUSUIÓC, -OÁCĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

GĂÍNĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compuse: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte; (Entom.) găina-lui-Dumnezeu = buburuză. – Lat. gallina.

MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis).Et. nec.

MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis).Et. nec.

SĂLBÁTEC, -Ă adj., s. m. și f. v. sălbatic.

SĂLBÁTEC, -Ă adj., s. m. și f. v. sălbatic.

SĂLBÁTIC, -Ă, sălbatici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă neliniște, spaimă sau violență, sălbăticie. ♦ Sperios, sfios. 2. (Despre plante) Care a crescut de la sine; necultivat, nealtoit. 3. Care este creat de natură, fără intervenția omului; natural; lipsit de artificiu, de rafinament; frust. ♦ (Despre pământ, terenuri etc.) În care nu a intervenit mâna omului; nelucrat, necultivat. 4. (Despre ținuturi, locuri etc.) Pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizație. II. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; (om) primitiv. 2. Adj. Caracteristic omului primitiv; rudimentar, înapoiat, primitiv, neevoluat. 3. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se comportă ca un om primitiv; (om) necivilizat, înapoiat, grosolan. 4. Adj. (Despre păr) Des și aspru; neîngrijit. 5. Adj. (Despre oameni) Lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent, brutal, fioros. ◊ (Adverbial) Biciuie caii sălbatic. ♦ (Despre manifestări, acțiuni etc. ale omului) Care exprimă, care arată lipsă de umanitate, neomenie, cruzime, brutalitate; aspru, necruțător. 6. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu se poate stăpâni; aprig, impulsiv, nestăpânit, nedomolit. 7. Adj., s. m. și f. (Om) care fuge de lume, care nu respectă conveniențele (sociale); (om) retras, izolat, singuratic, nesociabil, ursuz. III. Adj. 1. Care se manifestă cu deosebită intensitate, neobișnuit de puternic, violent, cumplit, aprig; înfricoșător, de neînvins. 2. (Despre mișcări sau corpuri în mișcare) Rapid, vijelios, năvalnic. [Var.: sălbatec, -ă adj., s. m. și f.] – Lat. pop. salvaticus (= silvaticus).

SPANÁC, (1) (rar) spanace, (2) spanacuri, s. n. 1. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). 2. (Fam.) Lucru banal, fără valoare; fleac. ◊ Expr. (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

micsandră sf [At: POLIZU / S și: mixa~ / V: (reg) licsandrie, ~drea, ~dru sn, mis~ / Pl: ~dre / E: ns cf micsă] 1-2 Două specii de plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite de peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare. Si: micșunea, (reg) foaltină, garoafă, levcoaie-roșie, șivoi, vioară-roșie, viorea-roșie (Matthiola incana și annua). 3 (Bot; șîc) ~-galbenă Micșunea (Cheiranthus cheiri). 4 (Bot) Toporaș (Viola odorata). 5 (Îc) ~-sălbatică (sau ~-de-munte) Plantă erbacee din familia cruciferelor cu tulpina dreaptă, cu flori acoperite cu peri cenușii și cu flori galbene, cu miros plăcut (Erysimum officinalis).

sălbatec, ~ă a, smf vz sălbatic

sălbatic, ~ă [At: (a. 1560) GCR I, 4/4 / V: ~tec, (înv) salbatec, selbatec, sel~, (reg) sărb~ / Pl: ~ici, ~ice, (îvr) ~ici af / E: ml silvaticus] 1 a (D. plante) Care a crescut de la sine, fără să fie cultivat Si: necultivat, (reg) sălbăticos (1). 2 a (D. plante) Care nu este altoit Si: nealtoit, (reg) sălbăticos (2). 3 a (Ca determinativ, urmând după nume de fructe) Care reprezintă varietăți necultivate (sau nealtoite) Si: (reg) sălbăticos (3). 4 a (Înv; csnp; îs) Vin selbatec Vin care provine din viile cu viță-de-vie nealtoită. 5 a (D. animale) Care este nedomesticit, trăind în natură și ferindu-se de om Si: neîmblînzit, (înv) sălbăticos (4). 6 a (Pex; d. cai) Care este greu de stăpânit Si: aprig (8), sireap (3). 7 a (Îs) Miere sălbatecă Miere produsă de albinele sălbatice (5). 8 a (D. animale domestice) Care se arată temător în prezența oamenilor (străini). 9 a (D. copii, oameni) Care se sperie ușor. 10 a Care este creat de natură fără intervenția omului Si: natural. 11 a Lipsit de artificii (de rafinament) Si: frust (6), simplu. 12 a Care aparține naturii vegetale. 13 a Care este specific naturii vegetale. 14 a (D. pământ, terenuri etc.) Care este (încă) nedesțelenit. 15 a (D. ținuturi, locuri etc.) Care este greu accesibil (sau neospitalier) datorită unor factori naturali Si: inaccesibil. 16 a (D. ținuturi, locuri etc.) Care este nelocuit Si: pustiu. 17 a (D. ținuturi, locuri etc.) Care este neumblat Si: nefrecventat. 18 a (D. ținuturi, locuri etc.) Care este lipsit de urmele civilizației. 19-20 smf, a (Persoană) care aparține unor grupuri de oameni aflate (încă) în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești Si: primitiv. 21-22 smf, a (Persoană) care aparținea unei populații migratoare din epoca marilor migrațiuni Si: (iuz) barbar (1-2). 23 a Specific sălbaticului (19) Si: înapoiat, primitiv. 24 a Care se referă la sălbatici (19). 25 a Care datează din timpul sălbaticilor (21). 26 a (D. ochi, privire etc.) Ca de sălbatic (19). 27 a (D. păr, bărbi, etc.) Care este (total) neîngrijit, ca de sălbatic (19). 28-29 smf, a (Persoană) care se comportă ca un sălbatic Si: grosolan, înapoiat, necivilizat, primitiv, (liv) troglodit. 30 a (D. oameni) Care este lipsit de omenie, comportându-se în mod crud Si: barbar (14), sângeros (1), violent. 31 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor sau d. fața, fizionomia, ochii, privirea etc. lor) Care exprimă lipsă de omenie (sau cruzime, brutalitate, violență). 32 a (Îvr; d. obiecte; îf sălbatec) Care produce dureri violente, insuportabile. 33-34 smf, a (Om) căruia nu-i place compania altora. 35-36 smf, a (Om) care se izolează de semenii săi, de societate Si: insociabil, nesociabil. 37-38 smf, a (Om) retras. 39 a Care se manifestă cu o violență, o forță, o intensitate extraordinară. 40 a (D. elemente mobile; spc) Care se mișcă, se deplasează (cu mare viteză și în mod impetuos). 41-42 a, av (D. mișcări, deplasări ale unor elemente mobile) (Care se fac) cu mare viteză și în mod impetuos. 43 a (D. oameni) Care au manifestări nestăpânite Si: impulsiv. 44 a (D. firea, manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de stăpânire, impulsivitate.

sărbatic, ~ă a, smf vz sălbatic

selbatec, smf, a vz sălbatic

SĂLBÁTIC, -Ă, sălbatici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă neliniște, spaimă sau violență, sălbăticie. ♦ Sperios, sfios. 2. (Despre plante) Care a crescut de la sine; necultivat, nealtoit. 3. Care este creat de natură, fără intervenția omului; natural; lipsit de artificiu, de rafinament; frust. ♦ (Despre pământ, terenuri etc.) În care nu a intervenit mâna omului; nelucrat, necultivat. 4. (Despre ținuturi, locuri etc.) Pustiu, nelocuit, neumblat; lipsit de civilizație. II. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; (om) primitiv. 2. Adj. Caracteristic omului primitiv; rudimentar, înapoiat, primitiv, neevoluat. 3. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se comportă ca un om primitiv; (om) necivilizat, înapoiat, grosolan. 4. Adj. (Despre păr) Des și aspru; neîngrijit. 5. Adj. (Despre oameni) Lipsit de umanitate; crud, neomenos, violent, brutal, fioros. ◊ (Adverbial) Biciuie caii sălbatic. ♦ (Despre manifestări, acțiuni etc. ale omului) Care exprimă, care arată lipsă de umanitate, neomenie, cruzime, brutalitate; aspru, necruțător. 6. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu se poate stăpâni; aprig, impulsiv, nestăpânit, nedomolit. 7. Adj., s. m. și f. (Om) care fuge de lume, care nu respectă conveniențele (sociale); (om) retras, izolat, singuratic, nesociabil, ursuz. III. Adj. 1. Care se manifestă cu deosebită intensitate, neobișnuit de puternic, violent, cumplit, aprig; înfricoșător, de neînvins. 2. (Despre mișcări sau corpuri în mișcare) Rapid, vijelios, năvalnic. [Var.: sălbátec, -ă adj., s. m. și f.] – Lat. pop. salvaticus (=silvaticus).

GĂÍNĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compus: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte. – Lat. gallina.

GĂÍNĂ, găini, s. f. Pasăre domestică de curte din ordinul galinaceelor, care se crește pentru ouă și carne; femela cocoșului. Găinile cotcodăceau în coștireață, vestind gospodarii că se luminează de ziuă. CAMILAR, TEM. 151. Pe strașina casei, găinile căutau chiorîș, cu poftă, spre pătulul așezat în crăcile copacului de lîngă casă. BUJOR, S. 29. Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, P. 122. Găina care cîntă seara n-are ou dimineața, se zice despre cineva care face gură multă și treabă puțină. Găina bătrînă face zeama bună.Expr. A se culca (o dată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Baba, care se culcase o dată cu găinele, se sculă cu noaptea-n cap. CREANGĂ, P. 6. Se vede că și aici, ca și la Nicorești, el se culca o dată cu găinile. ALECSANDRI, T. I 84. A cînta găina-n casă, se zice cînd în casă poruncește femeia. În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iar nu găina. ISPIRESCU, L. 31. Apucase a cînta găina la casa lui și cucoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285. A avea orbul găinilor = a nu vedea bine. A umbla ca o găină beată = a umbla împleticindu-se. ◊ Compuse: găină-sălbatică sau găină-de-munte = pasăre sălbatică ceva mai mică decît găina domestică, ale cărei pene seamănă cu ale potîrnichii, avînd pete albe pe aripi și pe coadă.

MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, avînd tulpina ramificată, frunzele acoperite cu peri cenușii și florile albe, roșii sau violete cu miros plăcut (Mathiola incana); micșunică. Îngustă grădiniță provincială cu micsandre. C. PETRESCU, Î. I 20. Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată. MACEDONSKI, O. I 117. – Compus: micsandră-sălbatică = plantă erbacee cu flori în ciorchine, galbene, plăcut mirositoare, care crește prin locuri însorite (Erysimum Wittmannii).

SĂLBÁTEC2, -Ă s. m. și f. v. sălbatic2.

SĂLBÁTIC2, -Ă, sălbatici, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unor grupuri de oameni aflați în sălbăticie, p. ext. persoană aflată pe o treaptă inferioară de civilizație. ♦ Persoană nesociabilă care trăiește retrasă de lume. Leana și Culai?... Ce sălbatici! DELAVRANCEA, O. II 331. – Variantă: sălbátec, -ă s. m. și f.

SĂLBÁTIC1, -Ă, sălbatici, -e, adj. (Și în forma sălbatec) 1. (Despre animale, în opoziție cu domestic) Care nu este domesticit, îmblînzit, supus omului; p. ext. greu de stăpînit, aprig, aprins, nedomolit. Să mă duc pe-un cal sălbatec, să mă duc fără să știu. EFTIMIU, Î. 27. Sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătînd apa-ntunecată de un nour trecător. ALECSANDRI, P. A. 124. ♦ (Despre plante) Care a crescut de la sine, necultivat, neîngrijit, nealtoit. Ea are flori de crîng la sîn Și-n păr un trandafir sălbatic. COȘBUC, P. I 181. 2. (Despre pămînt, locuri etc.) În care nu a intervenit prezența și mîna omului, necultivat, nelucrat, nelocuit, neamenajat; pustiu. Asculta cu luare aminte isprăvile de vînătoare, rătăcirile prin locuri sălbatice și neumblate. SADOVEANU, O. I 272. Pîraiele... sălbatice cîntă neîncetat lauda ta. RUSSO, O. 23. 3. (Despre oameni) Din prima perioadă de dezvoltare a societății omenești, p. ext. care se comportă ca un om necivilizat, primitiv. Din turnul acesta sălbaticii noștri strămoși cercetau zarea. SADOVEANU, O. VII 179. Îi socotea sălbateci și răi. REBREANU, R. I 169. ♦ Care arată sălbăticie, primitivism; de sălbatic, ca la sălbatici. Cu cît oastea tăcută se apropia, cu atît gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatec amețitor. REBREANU, R. II 250. Ea cîntă-un viers sălbatec din Dacia transalpină. ALECSANDRI, T. II 204. ◊ Fig. Sînt ciudate și pline de o sălbatică frumusețe nopțile de toamnă din jurul munților Perșani. BOGZA, C. O. 248. Îmi umpleau tot trupul pînă în cele din urmă fibre cu simțirea sălbatică a bucuriei de viață. SADOVEANU, O. V 103. ♦ Fig. Înfricoșător, înfiorător. Vîntul plîngea afară cu modulații sălbatice. SADOVEANU, O. I 435. Mereu crește zgomotul valurilor ce se izbesc de chei, spărgîndu-se într-un muget sălbatic. BART, S. M. 14. ♦ Fig. Vijelios, repede. Jocul urmează tăcut, din ce în ce parcă mai sălbatic. REBREANU, I 12. Ieși-vor din negru pămînt, În zale de-argint cavalerii... Și roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop. COȘBUC, P. I 154. ♦ Retras de lume, nesociabil, singuratic. 4. Neomenos, crud, barbar, lipsit de umanitate, animalic; Un chef sălbatic se încinse. SADOVEANU, O. I 166. Acum ar fi vrut o biruință sălbatecă, numai ca să-i îngenunche pe toți. C. PETRESCU, C. V. 122. Focul!... Focul! răcni un glas cu o bucurie sălbatecă. REBREANU, R. II 205. ◊ (Adverbial) Ne-au furat caii!Cum? urlă sălbatic vatamanul. SADOVEANU, O. VII 38. Arald se primblă singur, rîzînd, vorbind sălbatic. EMINESCU, O. I 96. ♦ Care exprimă cruzime, sălbăticie. Și ochii lui sălbatici Străfulgerînd tresar. IOSIF, PATR. 70. – Variantă: sălbátec, -ă adj.

arată toate definițiile

Intrare: sălbatică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbatică
  • sălbatica
plural
  • sălbatice
  • sălbaticele
genitiv-dativ singular
  • sălbatice
  • sălbaticei
plural
  • sălbatice
  • sălbaticelor
vocativ singular
  • sălbatică
  • sălbatico
plural
  • sălbaticelor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbatecă
  • sălbateca
plural
  • sălbatece
  • sălbatecele
genitiv-dativ singular
  • sălbatece
  • sălbatecei
plural
  • sălbatece
  • sălbatecelor
vocativ singular
  • sălbatecă
  • sălbateco
plural
  • sălbatecelor
Intrare: busuioc-sălbatic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busuioc-sălbatic
  • busuiocul-sălbatic
plural
genitiv-dativ singular
  • busuioc-sălbatic
  • busuiocului-sălbatic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cocoș-sălbatic
cocoș-sălbatic substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoș-sălbatic
  • cocoșul-sălbatic
plural
  • cocoși-sălbatici
  • cocoșii-sălbatici
genitiv-dativ singular
  • cocoș-sălbatic
  • cocoșului-sălbatic
plural
  • cocoși-sălbatici
  • cocoșilor-sălbatici
vocativ singular
plural
Intrare: găină-sălbatică
găină-sălbatică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-sălbatică
  • ina-sălbatică
plural
  • ini-sălbatice
  • inile-sălbatice
genitiv-dativ singular
  • ini-sălbatice
  • inii-sălbatice
plural
  • ini-sălbatice
  • inilor-sălbatice
vocativ singular
plural
Intrare: micsandră-sălbatică
micsandră-sălbatică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micsandră-sălbatică
  • micsandra-sălbatică
plural
  • micsandre-sălbatice
  • micsandrele-sălbatice
genitiv-dativ singular
  • micsandre-sălbatice
  • micsandrei-sălbatice
plural
  • micsandre-sălbatice
  • micsandrelor-sălbatice
vocativ singular
plural
Intrare: neghină-sălbatică
neghină-sălbatică substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neghină-sălbatică
  • neghina-sălbatică
plural
genitiv-dativ singular
  • neghine-sălbatice
  • neghinei-sălbatice
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pătrunjel-sălbatic
pătrunjel-sălbatic substantiv masculin (numai) singular
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrunjel-sălbatic
  • pătrunjelul-sălbatic
plural
genitiv-dativ singular
  • pătrunjel-sălbatic
  • pătrunjelului-sălbatic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: porc-sălbatic
porc-sălbatic substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porc-sălbatic
  • porcul-sălbatic
plural
  • porci-sălbatici
  • porcii-sălbatici
genitiv-dativ singular
  • porc-sălbatic
  • porcului-sălbatic
plural
  • porci-sălbatici
  • porcilor-sălbatici
vocativ singular
plural
Intrare: rută-sălbatică
rută-sălbatică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rută-sălbatică
  • ruta-sălbatică
plural
  • rute-sălbatice
  • rutele-sălbatice
genitiv-dativ singular
  • rute-sălbatice
  • rutei-sălbatice
plural
  • rute-sălbatice
  • rutelor-sălbatice
vocativ singular
plural
Intrare: sălbatic (adj.)
sălbatic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbatic
  • sălbaticul
  • sălbaticu‑
  • sălbatică
  • sălbatica
plural
  • sălbatici
  • sălbaticii
  • sălbatice
  • sălbaticele
genitiv-dativ singular
  • sălbatic
  • sălbaticului
  • sălbatice
  • sălbaticei
plural
  • sălbatici
  • sălbaticilor
  • sălbatice
  • sălbaticelor
vocativ singular
plural
sălbatec1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbatec
  • sălbatecul
  • sălbatecu‑
  • sălbatecă
  • sălbateca
plural
  • sălbateci
  • sălbatecii
  • sălbatece
  • sălbatecele
genitiv-dativ singular
  • sălbatec
  • sălbatecului
  • sălbatece
  • sălbatecei
plural
  • sălbateci
  • sălbatecilor
  • sălbatece
  • sălbatecelor
vocativ singular
plural
sărbatic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
selbatec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
selbatic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spanac-sălbatic
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanac-sălbatic
  • spanacul-sălbatic
plural
genitiv-dativ singular
  • spanac-sălbatic
  • spanacului-sălbatic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: usturoi-sălbatic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usturoi-sălbatic
  • usturoiul-sălbatic
plural
genitiv-dativ singular
  • usturoi-sălbatic
  • usturoiului-sălbatic
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

busuioc-sălbatic

  • 1. compus Plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris).
    surse: DEX '09 sinonime: lupoaie

etimologie:

cocoș-sălbatic

  • 1. Pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cocoș-de-munte attach_file un exemplu
    exemple
    • Vânătoare de cocoși sălbatici.
      surse: DLRLC

etimologie:

micsandră-sălbatică

  • 1. Plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: micsandră-de-munte

etimologie:

sălbatic (adj.) sălbatec sărbatic selbatec selbatic

  • 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: domestic diminutive: sălbățic attach_file un exemplu
    exemple
    • Sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătînd apa-ntunecată de un nour trecător. ALECSANDRI, P. A. 124.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre plante) Care a crescut de la sine.
    exemple
    • Ea are flori de crîng la sîn Și-n păr un trandafir sălbatic. COȘBUC, P. I 181.
      surse: DLRLC
  • 3. Care este creat de natură, fără intervenția omului; lipsit de artificiu, de rafinament.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: frust natural (adj.)
    • 3.1. (Despre pământ, terenuri etc.) În care nu a intervenit mâna omului.
      exemple
      • Asculta cu luare aminte isprăvile de vînătoare, rătăcirile prin locuri sălbatice și neumblate. SADOVEANU, O. I 272.
        surse: DLRLC
      • Pîraiele... sălbatice cîntă neîncetat lauda ta. RUSSO, O. 23.
        surse: DLRLC
  • 4. (Despre ținuturi, locuri etc.) Lipsit de civilizație.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: nelocuit neumblat pustiu (adj.)
  • 5. Care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: primitiv attach_file 2 exemple
    exemple
    • Din turnul acesta sălbaticii noștri strămoși cercetau zarea. SADOVEANU, O. VII 179.
      surse: DLRLC
    • Îi socotea sălbateci și răi. REBREANU, R. I 169.
      surse: DLRLC
  • 6. Caracteristic omului primitiv.
    exemple
    • Cu cît oastea tăcută se apropia, cu atît gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatec amețitor. REBREANU, R. II 250.
      surse: DLRLC
    • Ea cîntă-un viers sălbatec din Dacia transalpină. ALECSANDRI, T. II 204.
      surse: DLRLC
    • figurat Sînt ciudate și pline de o sălbatică frumusețe nopțile de toamnă din jurul munților Perșani. BOGZA, C. O. 248.
      surse: DLRLC
    • figurat Îmi umpleau tot trupul pînă în cele din urmă fibre cu simțirea sălbatică a bucuriei de viață. SADOVEANU, O. V 103.
      surse: DLRLC
  • 7. Care se comportă ca un om primitiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grosolan necivilizat înapoiat
  • 8. (Despre păr) Des și aspru.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: neîngrijit
  • 9. (Despre oameni) Lipsit de umanitate.
    exemple
    • Un chef sălbatic se încinse. SADOVEANU, O. I 166.
      surse: DLRLC
    • Acum ar fi vrut o biruință sălbatecă, numai ca să-i îngenunche pe toți. C. PETRESCU, C. V. 122.
      surse: DLRLC
    • Focul!... Focul! răcni un glas cu o bucurie sălbatecă. REBREANU, R. II 205.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Biciuie caii sălbatic.
      surse: DEX '09
    • (și) adverbial Ne-au furat caii! – Cum? urlă sălbatic vatamanul. SADOVEANU, O. VII 38.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Arald se primblă singur, rîzînd, vorbind sălbatic. EMINESCU, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • 9.1. (Despre manifestări, acțiuni etc. ale omului) Care exprimă, care arată lipsă de umanitate, neomenie, cruzime, brutalitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aspru (adj.) necruțător attach_file un exemplu
      exemple
      • Și ochii lui sălbatici Străfulgerînd tresar. IOSIF, PATR. 70.
        surse: DLRLC
  • 10. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu se poate stăpâni.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: aprig impulsiv nedomolit nestăpânit
  • 11. Care fuge de lume, care nu respectă conveniențele (sociale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izolat nesociabil retras singuratic ursuz
  • 12. Care se manifestă cu deosebită intensitate, neobișnuit de puternic; de neînvins.
    exemple
    • Vîntul plîngea afară cu modulații sălbatice. SADOVEANU, O. I 435.
      surse: DLRLC
    • Mereu crește zgomotul valurilor ce se izbesc de chei, spărgîndu-se într-un muget sălbatic. BART, S. M. 14.
      surse: DLRLC
  • 13. Despre mișcări sau corpuri în mișcare:
    exemple
    • Jocul urmează tăcut, din ce în ce parcă mai sălbatic. REBREANU, I 12.
      surse: DLRLC
    • Ieși-vor din negru pămînt, În zale de-argint cavalerii... Și roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop. COȘBUC, P. I 154.
      surse: DLRLC

etimologie:

sălbatic, -ă (persoană) sălbatică sălbatec sălbatecă salbatec

  • 1. Persoană care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; om primitiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: primitiv
  • 2. Persoană care se comportă ca un om primitiv; om necivilizat, înapoiat, grosolan.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grosolan necivilizat înapoiat
  • 3. Om care fuge de lume, care nu respectă conveniențele (sociale); om retras, izolat, singuratic, nesociabil, ursuz.
    exemple
    • Leana și Culai?... Ce sălbatici! DELAVRANCEA, O. II 331.
      surse: DLRLC

etimologie:

spanac-sălbatic

  • 1. Plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: piciorul-caprei

etimologie:

usturoi-sălbatic

etimologie: