3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂGETÁRE, săgetări, s. f. Acțiunea de a săgeta și rezultatul ei. – V. săgeta.

săgetare sf [At: CORESI, EV. 14 / Pl: ~tări / E: săgeta] 1 Tragere cu săgeata (1) Si: săgetat1 (1), săgetătură (1). 2 Țintire cu săgeata (1) Si: săgetat1 (2), săgetătură (2). 3 Străpungere cu săgeata (1) Si: săgetat1 (3), săgetătură (3). 4 Rănire cu lovituri de săgeată Si: săgetat1 (4), săgetătură (4). 5 Ucidere prin lovituri de săgeată (1) Si: săgetat1 (5), săgetătură (5). 6 (Îcr) Distanță parcursă de o săgeată (1) azvârlită din arc Si: (înv) săgetătură (6). 7 (Pop; fig; în credințe și în superstiții) Provocare (în mod brusc) de dureri fizice intense, suferință mare ori moarte. 8 Privire insistentă (și adesea aspră, dezaprobatoare). 9 Răspândire de raze, radiații. 10 Deplasare în mare viteză (și în linie dreaptă). 11 (Rar) Străbatere a înălțimilor. 12 (Rar; d. construcții) Dominare a unei construcții prin înălțime.

SĂGETÁRE, săgetắri, s. f. Acțiunea de a săgeta și rezultatul ei. – V. săgeta.

SĂGETÁRE, săgetări, s. f. Acțiunea de a săgeta și rezultatul ei; tragere cu arcul. Copilul... învăța meșteșugul săgetării. ISPIRESCU, U. 20. ♦ Fig. Sclipire, rază de lumină. Porniră într-acolo, cu junghiurile și chimirurile late sticlind în săgetările soarelui. SADOVEANU, O. I 31. ♦ Mișcare repede și în linie dreaptă. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite, cu dulci țîrîiri cristaline. SADOVEANU, O. VII 208.

SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ Intranz. A arunca săgeți cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. ♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. Tranz. Fig. (Despre surse de lumină) A împrăștia raze. – Lat. sagittare.

SĂGETÁR, săgetari, s. m. (Înv.) Arcaș. – Săgeată + suf. -ar.

SĂGETÁR, săgetari, s. m. (Înv.) Arcaș. – Săgeată + suf. -ar.

săgeta [At: PSALT. 3 / V: (reg) ~eți, (îvr) sig~ / Pzi: ~tez, (îrg) săget / E: ml sagittare] 1 vi A trage cu săgeata (1). 2 vi A arunca săgeți cu arcul. 3 vt (C. i. ființe sau părți ale lor) A ținti cu săgeata (1). 4 vt (Pgn) A ținti cu o armă albă. 5 vt (C. i. ființe sau părți ale lor) A străpunge cu săgeata (1). 6 vt (Pgn) A străpunge cu o armă albă. 7-8 vt (C. i. ființe sau părți ale lor) A răni (sau a omorî) cu lovituri de săgeată (1). 9-10 vt (Pgn) A răni (sau a omorî) cu lovituri de armă. 11 vt (Spc) A vâna cu arcul. 12 vt (Reg; d. obiecte ascuțite) A înțepa. 13 vt (Fig; cu aluzie la efectul produs de o săgeată (1) la mișcarea sau la forma ei) A lovi cu violență producând înțepături, dureri vii, intense (la suprafața pielii). 14 vt(a) (În credințe și în superstiții populare; d. ființe imaginare, duhuri rele, boli, moarte) A pricinui brusc dureri fizice intense, suferință mare ori moarte. 15 vt (Adesea udp „în”, „la”, „prin”; d. dureri fizice) A cuprinde pe neașteptate (și intens). 16 vt (Adesea udp „în”, „la”, „prin”; d. dureri fizice) A înjunghia (brusc și cu violență) Si: a străpunge (18), (reg) a pușca. 17 vt (D. stări fiziologice, sentimente, stări afective etc.) A cuprinde brusc (și cu intensitate). 18 vt (D. stări fiziologice, sentimente, stări afective etc.) A produce un efect puternic și instantaneu. 19 (D. gânduri, amintiri etc; de obicei urmat de determinările „la inimă”, „prin minte”, „prin cap” etc.) A-i veni cuiva deodată (în minte). 20 vt (D. gânduri, amintiri etc.; de obicei urmat de determinările „la inimă”, „prin minte”, „prin cap” etc.) A-i apărea cuiva brusc (în minte). 21 vt(a) (C. i. oameni) A face aluzii sau observații răutăcioase, ironice sau critice (usturătoare) Si: a înțepa. 22 vt (C. i. oameni; de obicei urmat de determinările „cu privirea”, „cu privirile” etc.) A privi cu insistență, a-l aținti cu priviri pătrunzătoare, sfredelitoare (și adesea aspre, dezaprobatoare). 23-24 vti (În credințe și în superstiții populare) A deochea cu privirea. 25-26 vti (C. i. obiecte, ființe etc.; d. surse de lumină sau de căldură) A trimite a răspândi rete sau radiații. 27 vim (Reg) A fulgera (1). 28 vt (D. fulgere sau trăsnete) A cădea asupra cuiva sau a ceva (distrugându-l, nimicindu-l). 29 vi A se deplasa în mare viteză (și în linie dreaptă). 30 vi A trece ca o săgeată (1). 31 vt A străbate, a trece prin ceva în mod rapid, fulgerător. 32 vt (Rar) A țâșni. 33 vt (Rar; c. i. construcții sau părți ale acestora) A înălța, a proiecta (în formă de săgeată). 34 vi (Rar; d. construcții) A străbate înălțimile. 35 vi (Rar; d. construcții) A domina prin înălțime.

săgetar sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: săgeată + -ar] 1-2 (Îdt) Persoană care făcea (și vindea) săgeți (1). 3 (Înv) Țintaș.

SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ Intranz. A arunca săgeți cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. ♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumină) A împrăștia raze. – Lat. sagittare.

SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. Tranz. (Învechit și arhaizant) A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. N-ajunge să gonească de-a călare Cerbul, lupul sau mistrețul, sau să săgeteze-n zbor Vulturul, sau să-ncolțească urșii-n vizuina lor. DAVILA, V. V. 92. Pe vultur îl săgetă un curtean. DELAVRANCEA, A. 106. Îl vedeam săgetînd rîndunica din zbor. CARAGIALE, O. II 331. ♦ Intranz. (Rar) A arunca săgeți cu arcul. Să îndeletnice cu feliuri de trupești mișcări... a săgeta și a arunca lancea. DRĂGHICI, R. 152. ♦ Intranz. A fulgera, a trăsni. Deodată săgetă un trăsnet năprasnic. C. PETRESCU, A. R. 6. ♦ A omorî, a provoca moartea cuiva. Cum dintr-însa ai gustat Și moartea te-a săgetat. ȘEZ. II 78. 2. Tranz. A înțepa, a împunge, a produce o durere vie, ascuțită, puternică. De tulburare, l-a săgetat sîngele prin cap și inimă ș-a căzut trăsnit cu buzduganul în mînă. SADOVEANU, O. VIII 150. Cînd copilul ieși afară din tindă, îl săgetă crivățul care te orbea și-ți îneca răsuflarea. DELAVRANCEA, H. T. 255. M-a săgetat pustiul de ghimpe, încît am țipat. ISPIRESCU, L. 244. ◊ Impers. Și-așa mă săgeta prin piept, măi camarade, de nici nu puteam răsufla cîte-un răstimp. MIRONESCU, S. A. 76. ♦ (Adesea determinat prin «la inimă») A produce emoții, a da o emoție puternică; a tulbura. Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35. Bate vîntul și nu-nceată Dorul badei mă săgeată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 143. ◊ Impers. Cum au auzit... aceasta, îndată a săgetat-o prin inimă. SBIERA, P. 112. Unde Ghiță-mi-auzea, La inimă că-l seca, În suflet că-l săgeta, Dar din gură tot zicea. TEODORESCU, P. P. 627. 3. Tranz. Fig. A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atît de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare. REBREANU, R. I 127. ◊ (Cu subiectul «ochi», «privire») Privirile mă săgetează; pe lîngă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea. CARAGIALE, O. II 12. ◊ Intranz. Vorbind, ochii lui împungători săgetau din cînd în cînd spre mine. SADOVEANU, E. 128. ♦ A face observații răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. Mumă-sa nu l-a mai săgetat cu nici o vorbă. Părea că nu-l bagă în samă. SADOVEANU, M. C. 11. 4. Intranz. Fig. A se mișca, a se deplasa repede (și în linie dreaptă) ca o săgeată; a țîșni. Deodată, deșteptat de groază... se năpusti înainte-i, făcu un ocol prin ogradă și săgetă pe poartă. SADOVEANU, O. VIII 107. De pe malul înalt, care de mult înverzise, săgetă, în văzduhul limpede, o ciocîrlie și salută cu viers de cristal venirea primăverii. DUNĂREANU, N. 170. O rîndunică săgetă deodată drept pe lîngă fereastră. SANDU-ALDEA, D. N. 182. 5. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumină) A azvîrli, a împrăștia, a trimite în toate părțile (raze de lumină). Soarele scade dinspre amiaz; Mai săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28. – Prez. ind. pers. 3 și: săgeátă (IOSIF, P. 18).

SĂGETÁR, săgetari, s. m. (Învechit) Arcaș. Trimiseră de mai adunară și alți ostași și astfel numărul lor în tabără se urcă la douăzeci și patru mii oameni, din care 9200 pușcași, iar ceilalți lăncieri și săgetari. BĂLCESCU, O. II 103. E Bogdanul cel glumeț Și la luptă îndrăzneț Și de carte cărturar Și de arc bun săgetar. ALECSANDRI, P. P. 175.

A SE SĂGETÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe ironice sau aluzii răutăcioase (cu cineva). /<lat. sagittare

A SĂGETÁ ~éz 1. tranz. 1) A străpunge cu săgeata (rănind sau omorând). ◊ ~ cu privirea a arunca priviri scurte, dar pătrunzătoare. 2) A înțepa ca o săgeată, producând durere ascuțită de scurtă durată; a înjunghia. 3) fig. (despre gânduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc și cu intensitate. L-a ~at dorul de casă. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii răutăcioase; a împunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca săgeți cu arcul. 2) A zbura ca o săgeată. 3) (despre trăsnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare

săgetà v. 1. a trage cu arcul; 2. a ucide cu o săgeată; 3. fig. a lovi pe neașteptate: i-a săgetat inima. [Lat. SAGITTARE].

săgetar m. săgetător: de arc bun săgetar POP. [Lat. SAGITTARIUS].

săgetéz v. tr. (lat. sagĭttare, it. saettare). Lovesc cu săgeata. Fig. Lovesc pe neașteptate: ĭ-a săgetat inima c’o privire. – Și îns-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săgetáre s. f., g.-d. art. săgetắrii; pl. săgetắri

săgetáre s. f., g.-d. art. săgetării; pl. săgetări

arată toate definițiile

Intrare: săgetare
săgetare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgetare
  • săgetarea
plural
  • săgetări
  • săgetările
genitiv-dativ singular
  • săgetări
  • săgetării
plural
  • săgetări
  • săgetărilor
vocativ singular
plural
Intrare: săgeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săgeta
  • săgetare
  • săgetat
  • săgetatu‑
  • săgetând
  • săgetându‑
singular plural
  • săgetea
  • săgetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săgetez
(să)
  • săgetez
  • săgetam
  • săgetai
  • săgetasem
a II-a (tu)
  • săgetezi
(să)
  • săgetezi
  • săgetai
  • săgetași
  • săgetaseși
a III-a (el, ea)
  • săgetea
(să)
  • săgeteze
  • săgeta
  • săgetă
  • săgetase
plural I (noi)
  • săgetăm
(să)
  • săgetăm
  • săgetam
  • săgetarăm
  • săgetaserăm
  • săgetasem
a II-a (voi)
  • săgetați
(să)
  • săgetați
  • săgetați
  • săgetarăți
  • săgetaserăți
  • săgetaseți
a III-a (ei, ele)
  • săgetea
(să)
  • săgeteze
  • săgetau
  • săgeta
  • săgetaseră
săgeți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sigeta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: săgetar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgetar
  • săgetarul
  • săgetaru‑
plural
  • săgetari
  • săgetarii
genitiv-dativ singular
  • săgetar
  • săgetarului
plural
  • săgetari
  • săgetarilor
vocativ singular
  • săgetarule
  • săgetare
plural
  • săgetarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

săgetare

  • 1. Acțiunea de a săgeta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: săgetat (s.n.) săgetătură
    • 1.1. Tragere cu arcul.
      exemple
      • Copilul... învăța meșteșugul săgetării. ISPIRESCU, U. 20.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Sclipire, rază de lumină.
      exemple
      • Porniră într-acolo, cu junghiurile și chimirurile late sticlind în săgetările soarelui. SADOVEANU, O. I 31.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Mișcare repede și în linie dreaptă.
      exemple
      • Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite, cu dulci țîrîiri cristaline. SADOVEANU, O. VII 208.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi săgeta
    surse: DEX '98 DEX '09

săgeta săgeți sigeta

  • 1. tranzitiv A lovi, a răni, a ucide cu săgeata.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • N-ajunge să gonească de-a călare Cerbul, lupul sau mistrețul, sau să săgeteze-n zbor Vulturul, sau să-ncolțească urșii-n vizuina lor. DAVILA, V. V. 92.
      surse: DLRLC
    • Pe vultur îl săgetă un curtean. DELAVRANCEA, A. 106.
      surse: DLRLC
    • Îl vedeam săgetînd rîndunica din zbor. CARAGIALE, O. II 331.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A arunca săgeți cu arcul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Să îndeletnice cu feliuri de trupești mișcări... a săgeta și a arunca lancea. DRĂGHICI, R. 152.
        surse: DLRLC
    • 1.2. intranzitiv A provoca moartea cuiva.
      surse: DLRLC sinonime: omorî attach_file un exemplu
      exemple
      • Cum dintr-însa ai gustat Și moartea te-a săgetat. ȘEZ. II 78.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împunge înțepa attach_file 4 exemple
    exemple
    • De tulburare, l-a săgetat sîngele prin cap și inimă ș-a căzut trăsnit cu buzduganul în mînă. SADOVEANU, O. VIII 150.
      surse: DLRLC
    • Cînd copilul ieși afară din tindă, îl săgetă crivățul care te orbea și-ți îneca răsuflarea. DELAVRANCEA, H. T. 255.
      surse: DLRLC
    • M-a săgetat pustiul de ghimpe, încît am țipat. ISPIRESCU, L. 244.
      surse: DLRLC
    • impersonal Și-așa mă săgeta prin piept, măi camarade, de nici nu puteam răsufla cîte-un răstimp. MIRONESCU, S. A. 76.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tulbura attach_file 4 exemple
      exemple
      • Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35.
        surse: DLRLC
      • Bate vîntul și nu-nceată Dorul badei mă săgeată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 143.
        surse: DLRLC
      • impersonal Cum au auzit... aceasta, îndată a săgetat-o prin inimă. SBIERA, P. 112.
        surse: DLRLC
      • impersonal Unde Ghiță-mi-auzea, La inimă că-l seca, În suflet că-l săgeta, Dar din gură tot zicea. TEODORESCU, P. P. 627.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atît de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare. REBREANU, R. I 127.
        surse: DLRLC
      • Privirile mă săgetează; pe lîngă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea. CARAGIALE, O. II 12.
        surse: DLRLC
      • intranzitiv Vorbind, ochii lui împungători săgetau din cînd în cînd spre mine. SADOVEANU, E. 128.
        surse: DLRLC
    • 2.3. A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ironiza attach_file un exemplu
      exemple
      • Mumă-sa nu l-a mai săgetat cu nici o vorbă. Părea că nu-l bagă în samă. SADOVEANU, M. C. 11.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țâșni attach_file 3 exemple
    exemple
    • Deodată, deșteptat de groază... se năpusti înainte-i, făcu un ocol prin ogradă și săgetă pe poartă. SADOVEANU, O. VIII 107.
      surse: DLRLC
    • De pe malul înalt, care de mult înverzise, săgetă, în văzduhul limpede, o ciocîrlie și salută cu viers de cristal venirea primăverii. DUNĂREANU, N. 170.
      surse: DLRLC
    • O rîndunică săgetă deodată drept pe lîngă fereastră. SANDU-ALDEA, D. N. 182.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat (Despre surse de lumină) A împrăștia raze.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Soarele scade dinspre amiaz; Mai săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: săgea.
    surse: DLRLC

etimologie:

săgetar

  • exemple
    • Trimiseră de mai adunară și alți ostași și astfel numărul lor în tabără se urcă la douăzeci și patru mii oameni, din care 9200 pușcași, iar ceilalți lăncieri și săgetari. BĂLCESCU, O. II 103.
      surse: DLRLC
    • E Bogdanul cel glumeț Și la luptă îndrăzneț Și de carte cărturar Și de arc bun săgetar. ALECSANDRI, P. P. 175.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Săgeată + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09