2 intrări

8 definiții

SĂCELÁ, săcelez, vb. I. Tranz. (Reg.) A țesăla un animal. – Cf. țesăla.

SĂCELÁ, săcelez, vb. I. Tranz. (Reg.) A țesăla un animal. – Cf. țesăla.

SĂCELÁ, săcelez, vb. I. Tranz. (Mold.) A țesăla. (Fig.) Nu v-am săcelat astăzi. CREANGĂ, A. 37.

săcelá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 săceleáză

săcelá vb., ind. prez. 1 sg. săceléz, 3 sg. și pl. săceleáză

A SĂCELÁ ~éz tranz. reg. (cai sau vite cornute) A curăța cu săceala; a țesăla. /Din săceală

săcelà v. Mold. a țesela: nu v’am săcelat astăzi CR. [Tras din săceală].

cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla.

Intrare: săcelat
săcelat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular săcelat săcelatul săcela săcelata
plural săcelați săcelații săcelate săcelatele
genitiv-dativ singular săcelat săcelatului săcelate săcelatei
plural săcelați săcelaților săcelate săcelatelor
vocativ singular
plural
săcelare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular săcelare săcelarea
plural săcelări săcelările
genitiv-dativ singular săcelări săcelării
plural săcelări săcelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: săcela
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) săcela săcelare săcelat săcelând singular plural
săcelea săcelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) săcelez (să) săcelez săcelam săcelai săcelasem
a II-a (tu) săcelezi (să) săcelezi săcelai săcelași săcelaseși
a III-a (el, ea) săcelea (să) săceleze săcela săcelă săcelase
plural I (noi) săcelăm (să) săcelăm săcelam săcelarăm săcelaserăm, săcelasem*
a II-a (voi) săcelați (să) săcelați săcelați săcelarăți săcelaserăți, săcelaseți*
a III-a (ei, ele) săcelea (să) săceleze săcelau săcela săcelaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)