2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săbui2 v vz săbăi

săbui1 vt [At: MAT. FOLK. 150 / Pzi: ~esc / E: mg szabni „a tăia, a spinteca”] (Fșa) 1 (Buc; Olt) A săbia (1). 2 (Pgn) A tăia cu un obiect tăios.

SĂBUÍ, săbuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A croi, a ciopli, a lucra. Noi mireasă i-am găsit... Din bardă nebărduită, De secure săbuită. MAT. FOLK. 150.

SĂBUÍ, săbuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A croi, a ciopli, a lucra. – Din săbău.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: săbui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săbui
  • săbuire
  • săbuit
  • săbuitu‑
  • săbuind
  • săbuindu‑
singular plural
  • săbuiește
  • săbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săbuiesc
(să)
  • săbuiesc
  • săbuiam
  • săbuii
  • săbuisem
a II-a (tu)
  • săbuiești
(să)
  • săbuiești
  • săbuiai
  • săbuiși
  • săbuiseși
a III-a (el, ea)
  • săbuiește
(să)
  • săbuiască
  • săbuia
  • săbui
  • săbuise
plural I (noi)
  • săbuim
(să)
  • săbuim
  • săbuiam
  • săbuirăm
  • săbuiserăm
  • săbuisem
a II-a (voi)
  • săbuiți
(să)
  • săbuiți
  • săbuiați
  • săbuirăți
  • săbuiserăți
  • săbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • săbuiesc
(să)
  • săbuiască
  • săbuiau
  • săbui
  • săbuiseră
Intrare: săbuit
săbuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săbuit
  • săbuitul
  • săbuitu‑
  • săbui
  • săbuita
plural
  • săbuiți
  • săbuiții
  • săbuite
  • săbuitele
genitiv-dativ singular
  • săbuit
  • săbuitului
  • săbuite
  • săbuitei
plural
  • săbuiți
  • săbuiților
  • săbuite
  • săbuitelor
vocativ singular
plural
săbuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săbuire
  • săbuirea
plural
  • săbuiri
  • săbuirile
genitiv-dativ singular
  • săbuiri
  • săbuirii
plural
  • săbuiri
  • săbuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)