17 definiții pentru sâsâi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂSÂÍ, sấsăi, vb. IV. Intranz. 1. (Mai ales despre gâște, șerpi) A scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit. ♦ (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâsâi. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic. – Formație onomatopeică.

sâsâi2 vit [At: ȘĂINEANU2 / Pzi: sâsâi, (rar) ~esc / E: fo] 1-2 (Mai ales d. gâște și șerpi) A emite sunete caracteristice speciei, asemănătoare unui „s” prelungit. 3-4 (Rar) A fâșâi sau a face să fâșâie. 5-6 (D. lemne) A produce în timpul arderii un sunet șuierător. 7-8 A vorbi defectuos pronunțând „s” în loc de „ș” sau de grupurile „ce”, „ci”. 9-10 A vorbi peltic. 11-12 (Pex) A emite sunete printre dinți Si: (reg) a șișcăvi. 13-14 A pronunța intejecția „șt!” cu „ș” prelungit (în scopul de a obține liniște).

sâsâi1 sn [At: MAT. DIALECT. I, 93 / V: susăi / Pl: ~e / E: sâsâiac] 1 (Reg) Sâsâiac (1). 2 Ladă mare pentru păstratul cerealelor.

SÂSÂÍ, sấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Mai ales despre gâște, șerpi) A scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit. ♦ (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii; a fâșâi. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos, pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic. – Formație onomatopeică.

A SÂSÂÍ sâsâi intranz. 1) (mai ales despre gâște sau despre șerpi) A scoate sunete specifice asemănătoare sunetului „s” prelungit. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific ușor în timpul arderii; a sfârâi. 3) (despre persoane) A pronunța „s” în loc de „ș”; a avea o pronunție defectuoasă a sunetului „ș”. /Onomat.

SÎSÎÍ, sî́sîi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gîște, șerpi etc.; p. ext. despre oameni) A scoate un sunet asemănător unui «s» prelungit. Femeile sîsîiau ca gîștele, minunîndu-se și clătinîndu-și capul, manifestînd astfel și mai vădit admirația pentru cele auzite. ARDELEANU, D. 93. Aude: sss!... sss!... sss!... un zgomot cum face gîsca, cînd e cloșcă; cînd colo, vede pe Vlad, sîsîind amarnic. ȘEZ. V 132. ◊ Fig. Vadul își murmură cîntul și foile sîsîie ca șerpoaicele. BENIUC, V. 99. ♦ (Despre lemne) A produce un sunet șuierător cînd ard (din cauza apei pe care o degajează, fiind prea verzi); a fîsîi. 2. A vorbi defectuos, deformînd unele sunete, pronunțînd «s» în loc de «ș».

săsăì v. 1. a înlocui sunetul ș cu s; 2. a șuiera, vorbind de șerpi. [Onomatopee].

sîsîĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. de forma luĭ fîsîĭ, fîșîĭ, vîjîĭ). Vorbesc pronunțînd s îld. ș saŭ cu oare-care defect din cauza lipseĭ dinților. V. intr. și tr. Șușuĭ, liniștesc un prunc care plînge pronunțînd încet și repetat sunetu s: mama sîsîĭa copilu. Impun tăcere în mulțime pronuntind discret sunetu s.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sâsâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sấsâi, 3 sấsâie, imperf. 3 sg. sâsâiá; conj. prez. 3 sấsâie

sâsâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sâsâi, 3 sg. și pl. sâsâie, imperf. 3 sg. sâsâiá

sîsîi (ind. prez. 1 sg. sîsîi, 3 sg. și pl. sîsîie)

sâsâiu, -âe 3 ind. și conj., -âiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂSÂÍ vb. 1. v. șuiera. 2. (Transilv. și Olt.) a șișcăvi. (Un om care ~ când vorbește.) 3. a fâșâi. (Lemnele ~ în sobă.)

SÂSÂÍ vb. v. fâsâi, foșni, suna, susura, sopoti, șopti, șușoti, șușui.

sîsîi vb. v. FÎȘÎI. FOȘNI. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. SOPTI. ȘUȘOTI. ȘUȘUI.

SÎSÎI vb. 1. a fîsîi, a șuiera. (Șerpii ~.) 2. (Transilv. și Olt.) a șișcăvi. (Un om care ~ cînd vorbește.) 3. a fîșîi. (Lemnele ~ în sobă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sâsâi, sâsâie, s.n. (reg.) 1. hambar de cereale; sâsâiac. 2. ladă mare în care se păstrează cereale.

Intrare: sâsâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sâsâi
  • sâsâire
  • sâsâit
  • sâsâitu‑
  • sâsâind
  • sâsâindu‑
singular plural
  • sâsâie
  • sâsâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sâsâi
(să)
  • sâsâi
  • sâsâiam
  • sâsâii
  • sâsâisem
a II-a (tu)
  • sâsâi
(să)
  • sâsâi
  • sâsâiai
  • sâsâiși
  • sâsâiseși
a III-a (el, ea)
  • sâsâie
(să)
  • sâsâie
  • sâsâia
  • sâsâi
  • sâsâise
plural I (noi)
  • sâsâim
(să)
  • sâsâim
  • sâsâiam
  • sâsâirăm
  • sâsâiserăm
  • sâsâisem
a II-a (voi)
  • sâsâiți
(să)
  • sâsâiți
  • sâsâiați
  • sâsâirăți
  • sâsâiserăți
  • sâsâiseți
a III-a (ei, ele)
  • sâsâie
(să)
  • sâsâie
  • sâsâiau
  • sâsâi
  • sâsâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sâsâi

  • 1. (Mai ales despre gâște, șerpi) A scoate un sunet asemănător unui „s” prelungit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Femeile sîsîiau ca gîștele, minunîndu-se și clătinîndu-și capul, manifestînd astfel și mai vădit admirația pentru cele auzite. ARDELEANU, D. 93.
      surse: DLRLC
    • Aude: sss!... sss!... sss!... un zgomot cum face gîsca, cînd e cloșcă; cînd colo, vede pe Vlad, sîsîind amarnic. ȘEZ. V 132.
      surse: DLRLC
    • figurat Vadul își murmură cîntul și foile sîsîie ca șerpoaicele. BENIUC, V. 99.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre lemne ude care ard) A produce un sunet șuierător din cauza apei evaporate în timpul arderii.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: făsăi sfârâi
  • 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos, pronunțând „s” în loc de „ș” sau deformând unele sunete; a vorbi peltic.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: