3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂRBĂ, sârbe, s. f. (Mai ales art.) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Sârb + suf. -ă.

SÂRBĂ, sârbe, s. f. (Mai ales art.) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Sârb + suf. -ă.

SÂRBĂ ~e f. 1) mai ales art. Dans popular executat într-un tempo foarte vioi, mai ales, în cerc, dansatorii ținându-se de umeri. ~a fetelor. 2) Melodie după care se execută acest dans. [G.-D. sârbei] /<sb. srb

SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau sârbilor (1), privitor la Serbia ori la sârbi; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din sb. srb.

sârb, ~ă [At: CORESI, ap. GCR I, 25/24 / V: (rar) serb, (înv) sirb / Pl: ~i, ~e / E: srb srb] 1-2 smf (Îvr) Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau care este originară de acolo Si: sârbac. 3 smp Populație care trăiește în Serbia. 4 smf (Pgn) Iugoslav. 5-9 a Sârbesc (1-5). 10 sf Limba vorbită de sârbi (1). 11 sf (Adesea art) Dans popular românesc, cu ritm vioi, jucat de obicei cu dansatorii prinși în cerc Si: sârbeasa (11), sârboaica (3). 12 sf Melodia pe care se execută sârba (11) Si: sârbeasca (12). 13 sm (Mun; Olt; imp) Bulgar (1). 14 sf (Reg) Vestă. 15-16 smf, a (Pop) (Oaie sau rasă de oi) cu coarne mari crescute în sus sau, răsucite în spirală și cu lâna scurtă, de culoare cenușie-roșcată sau neagră. 17 sm Numele popular al stelei Alcor din constelația Ursa Mare. 18 sf (Reg) Floare nedefintă mai îndeaproape. corectat(ă)

SÂRB, -Ă, sârbi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau populației ei, privitor la Serbia sau la populația ei; sârbesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba sârbă. – Din scr. srb.

SÎRB, -Ă, sîrbi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Iugoslaviei sau originară de acolo. Nimeni nu-l auzea, Decît fecioraș de sîrb. ȘEZ. III 65.

SÎRBĂ, sîrbe, s. f. (Mai ales în forma articulată) Dans popular romînesc, cu ritm foarte vioi, care se joacă cu dansatorii prinși de obicei în cerc; melodia după care se joacă. Pîn’și popa-i trage sîrba Cu creștinii laolaltă. IOSIF, PATR. 28. ◊ Fig. Jucau sîrba porumbeii, Că e jocul lor. COȘBUC, P. II 37.

SÂRB2 ~ă (~i,~e) Care aparține Serbiei sau populației ei; din Serbia. /<sb. srb

SÂRB1 ~ă (~i,~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară din Serbia. /<sb. srb

sărb m. locuitor din Serbia. [Serb. SRB]. ║ a. sărbesc: limba sărbă.

sărba f. horă țărănească, importată din Serbia.

sîrbă f., pl. e (d. Sîrb). Un fel de cîntec și dans pop. pe măsura 2 4. V. horă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sârbă1 (dans) s. f., g.-d. art. sârbei; pl. sârbe

sârbă2 (limbă) s. f., g.-d. art. sârbei

sârbă1 (dans) s. f., g.-d. art. sârbei; pl. sârbe

sârbă2 (limbă) s. f., g.-d. art. sârbei

sârbă (limba) s. f., g.-d. art. sârbei

sârb adj. m., s. m., pl. sârbi; adj. f. sârbă, pl. sârbe

sârb adj. m., s. m., pl. sârbi; adj. f. sârbă, pl. sârbe

sârb (persoana) s. m., adj. m., pl. sârbi; f. sg. sârbă, g.-d. art. sârbei, pl. sârbe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂRBĂ s. (reg.) sârbeasca (art.), sârbsca (art.). (Joacă o ~.)

SÎRBĂ s. (reg.) sîrbeasca (art.), sîrbsca (art.). (Joacă o ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sîrb (-bi), s. m. – Locuitor din Serbia. Sl. srŭbinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. șerb.Der. sîrbă, s. f. (varietate de oi; dans popular); sîrboaică, s. f. (femeie din Serbia); sîrbesc, adj. (propriu sîrbilor); sîrbește, adv. (în limba sîrbă; ca sîrbii).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sârba, joc* popular românesc, cu ritm binar*, răspândit în toată țara cu diverse variante și denumiri (în trei ciocane*, la bătaie etc.). Este cunoscut și de bulgari și sârbi, care îl denumesc „joc românesc”. S. se joacă în formație de semicerc, cu brațele pe umeri. Are o desfășurare vioaie, rapidă, în ocolire sau pe loc, cu pași săltați și încrucișați.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SÂRB, -Ă (< scr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Serbiei. Mai trăiesc în Bosnia și Herțegovina, Croația, România (îndeosebi în Banat), S.U.A., Franța, Canada ș.a. De religie creștină (în majoritate ortodocși). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Serbia. Uneori în România termenul s. (adesea și cu sens de „legumicultor”) s-a extins și asupra bulgarilor stabiliți în satele din C. Română ca grădinari. ♦ Limbă oficială în Serbia-Muntenegru și e comunicare interetnică pe terit. fostei Iugoslavii. Este o limbă indo-europeană, din familia slavă, grupul meridional. Inițial, a folosit cu precădere alfabetul chirilic, adoptând, ulterior, în paralel, și alfabetul latin. Limba literară sârbă s-a format pe baza dialectului štokavian (numit așa după forma što a pronumelui interogativ „ce”). Prima gramatică (1814) și primul dicționar (1818) îi aparțin lui Vuk Karadžič. 2. Adj. Care aparține Serbiei sau sârbilor (1), privitor la Serbia sau la sârbi; sârbesc.

Intrare: sârbă (dans)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârbă
  • sârba
plural
  • sârbe
  • sârbele
genitiv-dativ singular
  • sârbe
  • sârbei
plural
  • sârbe
  • sârbelor
vocativ singular
  • sârbă
  • sârbo
plural
  • sârbelor
Intrare: sârbă (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârbă
  • sârba
plural
  • sârbe
  • sârbele
genitiv-dativ singular
  • sârbe
  • sârbei
plural
  • sârbe
  • sârbelor
vocativ singular
  • sârbă
  • sârbo
plural
  • sârbelor
Intrare: sârb (adj.)
sârb1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârb
  • sârbul
  • sârbu‑
  • sârbă
  • sârba
plural
  • sârbi
  • sârbii
  • sârbe
  • sârbele
genitiv-dativ singular
  • sârb
  • sârbului
  • sârbe
  • sârbei
plural
  • sârbi
  • sârbilor
  • sârbe
  • sârbelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sârbă, sârbesubstantiv feminin

  • 1. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Sârba fetelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pîn’și popa-i trage sîrba Cu creștinii laolaltă. IOSIF, PATR. 28. DLRLC
    • format_quote figurat Jucau sîrba porumbeii, Că e jocul lor. COȘBUC, P. II 37. DLRLC
etimologie:
  • Sârb + sufix -ă. DEX '09 DEX '98 NODEX

sârb, sârbăadjectiv

etimologie:

sârb, sârbisubstantiv masculin
sârbă, sârbesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din populația Serbiei sau este originară de acolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Nimeni nu-l auzea, Decît fecioraș de sîrb. ȘEZ. III 65. DLRLC
  • comentariu Pentru feminin se folosește, de regulă, forma sârboaică. DEX '09 DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.