opțiuni

9 definiții pentru sânețaș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sânețaș sm [At: M. COSTIN, LET, I, 311/18 / V: sin~ / Pl: ~i / E: sâneață+ -aș] (Înv; Mol) Sânețar (1).

sinețaș sm vz sânețaș[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz sânețas — LauraGellner

SINEȚAȘ s. m. v. sînețaș.

SÎNEȚAȘ s. m. (Mold.) Ostaș purtător de sîneață. Ori pedestrașul, ori călărețul vei socoti, și nu vei afla să hie de protiva sinețașului căzăcesc. M. COSTIN. Iară pre sinețași unguri și nemți ... au poroncit să nu dea den sineță peste poronca lui. N. COSTIN. ◊ (Adjectival) Să hie fără de grije, s-a căzut să puie oameni sinetași. M. COSTIN. Variante: sinețaș (M. COSTIN; N. COSTIN). Etimologie: sîneață + suf. -aș. Vezi și sineață, sinețar.

sinețáș m. Vechĭ. Ostaș armat cu sineață.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂNEȚAȘ s. sânețar.

SINEȚAȘ s. v. pușcaș.

sinețaș s. v. PUȘCAȘ.

SÎNEȚAȘ s. sînețar.

Intrare: sânețaș
sânețaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinețaș
  • sinețașul
  • sinețașu‑
plural
  • sinețași
  • sinețașii
genitiv-dativ singular
  • sinețaș
  • sinețașului
plural
  • sinețași
  • sinețașilor
vocativ singular
  • sinețașule
  • sinețașe
plural
  • sinețașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)