2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sâcreți vi [At: COMAN, GL. / Pzi: esc / E: secret] (Reg) A deveni secret.

SÂCRÉT, -EÁTĂ adj. v. secret.

SÂCRÉT, -EÁTĂ adj. v. secret.

SĂCRÉT, -EÁTĂ, săcreți, -te, adj. (Popular; și în formele secret, sicret, sîcret) 1. (Despre locuri, case) Pustiu, nelocuit. Ce vînturi te poartă prin locurile aceste secrete? RETEGANUL, P. II 65. Li se mai urîseră și lor prin cei codri săcreți. id. ib. I 45. Lung îi drumul și sîcret. ȘEZ. VI 122. 2. Afurisit, blestemat. Durerea acestor sîcrete ciolane. ȘEZ. II 20. ◊ (Substantivat, ca epitet pe lîngă un nume) Își mai astîmpărase puțin sicreata de foame. PAMFILE, S.T. 160. Vor scăpa de săcreata de cătănie. RETEGANUL, P. V 81. Luă arcul încordat, Cum e bun de săgetat, Ș-o sicreată De săgeată. La HEM 1487. ◊ (Substantivat, în imprecații) Mînca-te-ar sicreata, moarte, Rea ești și fără dreptate. MARIAN, Î. 281. Lasă-l sîcretului de tutun. ȘEZ. XIX 137. – Variante: secrét, -eátă, sicrét, -eátă, sîcrét, -eátă adj.

SÎCRÉT, -EÁTĂ adj. v. săcret.

Intrare: sâcreți
sâcreți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sâcret
sâcret adjectiv
adjectiv (A34)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâcret
  • sâcretul
  • sâcretu‑
  • sâcrea
  • sâcreata
plural
  • sâcreți
  • sâcreții
  • sâcrete
  • sâcretele
genitiv-dativ singular
  • sâcret
  • sâcretului
  • sâcrete
  • sâcretei
plural
  • sâcreți
  • sâcreților
  • sâcrete
  • sâcretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)