SĂVÎRȘIT, -Ă, săvîrșiți, -te, adj. (Învechit) 1. (Gram.; în expr.) Timp săvîrșit = perfect simplu. Ei nicăieri n-au voit a întrebuința timpul săvîrșit a verbului, ci tot cel nehotărît; niciodată: avui, făcui, fui, totdeauna: am avut, am fost, am făcut. NEGRUZZI, S. I 256. 2. Fig. Perfect, desăvîrșit. Lumea este... Ca cel mai săvîrșit cadru. CONACHI, P. 289.