săltare sf [At: VARLAAM, C. 366 / Pl: ~tări / E: sălta] 1 Desprindere bruscă de la pământ (sau de pe un punct de sprijin) cu avântare în sus și revenire în același loc sau (ceva) mai departe (de obicei cu repetarea mișcării) Si: săltat¹ (1), (înv) salt² (1), săritură (1), țopăială. 2 (Înv) Dans (1). 3 (Înv; pex) Petrecere cu dansuri, jocuri. 4 (Fig; înv) Trăire (intensă) a unei stări efective. 5 (Fig; înv) Vioiciune. 6 Elan² (1). 7 (Fig; înv) Cerință sufletească sau trupească Si: săltat¹ (7). 8 (Înv) Zvâcnire. 9 (Înv) Tresărire. 10 Mișcare (repetată, ritmică) de jos în sus (și de sus în jos) a unui corp (sub impulsul unei forțe din afară Si: săltat¹ (10). 11 Deplasare în sus, ridicare a unui corp Si: săltat¹ (11). 12 (Fig; rar) Îmbunătățire a situației (materiale, sociale etc.) a cuiva Si: săltat¹ (12).