săculteț sn [At: (1829), 20²/30 / V: (reg) ~eață sf, sec~ / Pl: ~e / E: sac + -ulteț] 1-4 (Îrg; șhp) Săculeț (1-4). 5 (Mol; spc) Sac în care cad grăunțele la moară. 6 (Înv; îf seculteț) Fileu (4) de păr. 7 (Înv; pan) Glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și frumos mirositoare.