2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCNIT s. n. v. răcnet.

RĂCNET, răcnete, s. n. 1. Zbieret, urlet de animal. 2. Strigăt puternic scos de om. – Răcni + suf. -et.

RĂCNET, răcnete, s. n. 1. Zbieret, urlet de animal. 2. Strigăt puternic scos de om. – Răcni + suf. -et.

RĂCNI, răcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti.

RĂCNI, răcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti.

răcnet sn [At: ASACHI, S. L. I, 69 / V: (reg) răhn~ / Pl: ~e / E: răcni + -et] 1 Urlet de animal. 2 Țipăt puternic scos de om, exprimând durere, mânie, teamă etc. 3 (Dep) Cuvinte strigate cu putere. 4 (Pex) Larmă de voci. 5 (Îla) Ultimul ~ Foarte nou și foarte modern.

răcni2 vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~nesc / E: srb rignuti] (Ban) A voma.

răcni1 [At: N. TEST. (1648), 310v/20 / V: (pop) răgni, (Trs) răhni, (reg) râc~ / Pzi: ~nesc / E: vsl рыкиѫти] 1 vi (D. animale) A scoate strigătul caracteristic speciei Cf rage (1). 2-3 vti (D. oameni) A scoate strigăte puternice (de durere, de mânie, de spaimă etc.). 4-5 vti (D. oameni) A spune ceva cu glas foarte tare Si: a țipa, a urla, a zbiera. 6-7 vti (D. oameni) A se răsti la cineva.

RĂCNET, răcnete, s. n. 1. Zbieret, urlet de animal. În liniștea bălții întinse, țipătul singuratic al unei paseri deștepta ca un răcnet singurătățile. SADOVEANU, O. III 659. Se auzeau răcnete ca de urs. RETEGANUL, P. II 7. Oile s-o spăimîntat, Mare răcnet că și-o dat. BIBICESCU, P. P. 252. ◊ Fig. A pornit cu răcnete înalte vîntul. SADOVEANU, P. M. 168. 2. Strigăt, țipăt puternic scos de om. Mulțimea de țărani fu pătrunsă brusc de un fior, parcă răcnetele lui Petre i-ar fi răscolit toate durerile. REBREANU, R. II 96. Nici o mîhnire, nici un răcnet de mînie, nici o tînguire n-au trecut încă prin buzele mele. RUSSO, O. 136. ♦ (De obicei la pl.) Vorbe strigate cu glas puternic; p. ext. zgomot, larmă. Gloata boierilor, îndîrjită, venea cutezătoare, cu răcnete de îndemn. SADOVEANU, O. VII 131. Pocni răcnetul deznădăjduit: fugiți!... vin turcii! GALACTION, O. I 160. – Variantă: (Mold.) răcnit (CREANGĂ, A. 112) s. n.

RĂCNI, răcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) Ă scoate strigătul caracteristic speciei; a rage, a mugi, a zbiera. Și ce face o panteră, cînd s-aruncă să atace... Rupe membru după membru și răcnește fericită. MACEDONSKI, O. II 439. [Leul] răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17. ◊ (Despre păsări) Vulturul din nori Răcni falnic de trei ori. ALECSANDRI, P. A. 49. Gruia un corb auzea Tot răcnind și croncănind. BIBICESCU, P. P. 297. Noaptea răcnește, Ziua s-odihnește (Buha). GOROVEI, C. 33. ◊ Fig. Marea cenușie și cu creste uriașe, albe, răcnea atotputernică. DUMITRIU, P. F. 23. Răcnească furtuna de furie suptă, Și geamă ca iadul din basme oceanul, Tu dă-te cu totul nădejdii și luptă. NECULUȚĂ, Ț. D. 39. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice (de durere, de mînie); p. ext. a vorbi foarte tare. V. striga, vocifera. Apoi îl luă de după gît pe Adam și-i răcni în ureche. DUMITRIU, P. F. 16. I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Ticăitul boier răcnea cît putea. NEGRUZZI, S. I 156. Badiul țipă și răcnește. TEODORESCU, P. P. 541. ◊ (Adesea urmat de numele unui animal, luat ca termen de comparație) Și răcnind ca un leu se luă la luptă. ISPIRESCU, L. 27. A sărit din somn, răcnind ca un taur. CREANGĂ, A. 101. ◊ Fig. Inima în el plîngea și răcnea: știu atît de mult! GALACTION, O. I 201. ◊ Tranz. (Rar) Nevasta lui Mogrea duruie la mașina de cusut, încît trebuie să-și răcnească din răsputeri cuvintele. C. PETRESCU, Î. II 128.

RĂCNET ~e n. 1) Sunet puternic scos de om; strigăt; țipăt. 2) Strigăt puternic și prelung scos de animale; răget; zbieret. /a răcni + suf. ~et

A RĂCNI ~esc intranz. 1) (despre persoane) A scoate răcnete; a produce sunete puternice și stridente; a striga; a țipa. 2) (despre copii) A plânge cu voce tare. 3) (despre animale) A scoate sunete caracteristice speciei; a rage; a mugi; a zbiera. 4) pop. A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a țipa; a vocifera. /<sl. ryknonti

răcnet n. 1. strigătul leului; 2. fam. țipăt furios.

răcnì v. 1. a striga tare (vorbind de lei și de tigrii); 2. fam. a striga turbat, a urla ca fiarele. [Slav. RYKNÕTJ].

răcnésc v. intr. (vsl. ryknonti, rykati, a mugi [V. rîcăĭesc]; sîrb. riknuti, rus. ryknútĭ. V. rag). Strig tare ca să înfricoșez pe cineva orĭ ca să-mĭ arăt furia orĭ ca să fiŭ auzit de departe. – În vest răgnesc (ca icnesc, ignesc). V. țip.

răcnet n., pl. e (d. răcnesc). Strigăt puternic și bărbătesc. – Pin vest și răgnet. V. țipet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răcni (a ~) (a striga) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcnesc, 3 sg. răcnește, imperf. 1 răcneam; conj. prez. 1 sg. să răcnesc, 3 să răcnească

răcni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcnesc, imperf. 3 sg. răcnea; conj. prez. 3 să răcnească

răcni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcnesc, imperf. 3 sg. răcnea; conj. prez. 3 sg. și pl. răcnească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂCNI vb. 1. v. striga. 2. v. vocifera. 3. v. răsti.

RĂCNET s. strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt ~ astea?)

RĂCNI vb. 1. a striga, a țipa, a urla, a zbiera, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 2. a striga, a țipa, a urla, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai ~, că te aud!) 3. a se răsti, a striga, a țipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oțărî, a se stropși, (înv. și reg.) a se răpști, (reg.) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (prin Olt. și Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvînta, (fam.) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce ~ așa la mine?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răcni (răcnesc, răcnit), vb. – A striga, a țipa, a rage. – Var. răgni. Sl. ryknąti (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 303), cf. sb. riknuti.Der. răcnet, s. n. (țipăt, strigăt); răcnitură, s. f. (strigăt).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ultimul răcnet expr. moda zilei.

Intrare: răcnet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcnet
  • răcnetul
  • răcnetu‑
plural
  • răcnete
  • răcnetele
genitiv-dativ singular
  • răcnet
  • răcnetului
plural
  • răcnete
  • răcnetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcnit
  • răcnitul
plural
genitiv-dativ singular
  • răcnit
  • răcnitului
plural
vocativ singular
plural
răhnet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răcni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răcni
  • răcnire
  • răcnit
  • răcnitu‑
  • răcnind
  • răcnindu‑
singular plural
  • răcnește
  • răcniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răcnesc
(să)
  • răcnesc
  • răcneam
  • răcnii
  • răcnisem
a II-a (tu)
  • răcnești
(să)
  • răcnești
  • răcneai
  • răcniși
  • răcniseși
a III-a (el, ea)
  • răcnește
(să)
  • răcnească
  • răcnea
  • răcni
  • răcnise
plural I (noi)
  • răcnim
(să)
  • răcnim
  • răcneam
  • răcnirăm
  • răcniserăm
  • răcnisem
a II-a (voi)
  • răcniți
(să)
  • răcniți
  • răcneați
  • răcnirăți
  • răcniserăți
  • răcniseți
a III-a (ei, ele)
  • răcnesc
(să)
  • răcnească
  • răcneau
  • răcni
  • răcniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răgni
  • răgnire
  • răgnit
  • răgnitu‑
  • răgnind
  • răgnindu‑
singular plural
  • răgnește
  • răgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răgnesc
(să)
  • răgnesc
  • răgneam
  • răgnii
  • răgnisem
a II-a (tu)
  • răgnești
(să)
  • răgnești
  • răgneai
  • răgniși
  • răgniseși
a III-a (el, ea)
  • răgnește
(să)
  • răgnească
  • răgnea
  • răgni
  • răgnise
plural I (noi)
  • răgnim
(să)
  • răgnim
  • răgneam
  • răgnirăm
  • răgniserăm
  • răgnisem
a II-a (voi)
  • răgniți
(să)
  • răgniți
  • răgneați
  • răgnirăți
  • răgniserăți
  • răgniseți
a III-a (ei, ele)
  • răgnesc
(să)
  • răgnească
  • răgneau
  • răgni
  • răgniseră
râcni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răcnet, răcnetesubstantiv neutru

  • 1. Zbieret, urlet de animal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În liniștea bălții întinse, țipătul singuratic al unei paseri deștepta ca un răcnet singurătățile. SADOVEANU, O. III 659. DLRLC
    • format_quote Se auzeau răcnete ca de urs. RETEGANUL, P. II 7. DLRLC
    • format_quote Oile s-o spăimîntat, Mare răcnet că și-o dat. BIBICESCU, P. P. 252. DLRLC
    • format_quote figurat A pornit cu răcnete înalte vîntul. SADOVEANU, P. M. 168. DLRLC
  • 2. Strigăt puternic scos de om. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mulțimea de țărani fu pătrunsă brusc de un fior, parcă răcnetele lui Petre i-ar fi răscolit toate durerile. REBREANU, R. II 96. DLRLC
    • format_quote Nici o mîhnire, nici un răcnet de mînie, nici o tînguire n-au trecut încă prin buzele mele. RUSSO, O. 136. DLRLC
    • 2.1. de obicei (la) plural Vorbe strigate cu glas puternic. DLRLC
      • format_quote Gloata boierilor, îndîrjită, venea cutezătoare, cu răcnete de îndemn. SADOVEANU, O. VII 131. DLRLC
      • format_quote Pocni răcnetul deznădăjduit: fugiți!... vin turcii! GALACTION, O. I 160. DLRLC
etimologie:
  • Răcni + sufix -et. DEX '98 DEX '09

răcni, răcnescverb

  • 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și ce face o panteră, cînd s-aruncă să atace... Rupe membru după membru și răcnește fericită. MACEDONSKI, O. II 439. DLRLC
    • format_quote [Leul] răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
    • format_quote Vulturul din nori Răcni falnic de trei ori. ALECSANDRI, P. A. 49. DLRLC
    • format_quote Gruia un corb auzea Tot răcnind și croncănind. BIBICESCU, P. P. 297. DLRLC
    • format_quote Noaptea răcnește, Ziua s-odihnește (Buha). GOROVEI, C. 33. DLRLC
    • format_quote figurat Marea cenușie și cu creste uriașe, albe, răcnea atotputernică. DUMITRIU, P. F. 23. DLRLC
    • format_quote Răcnească furtuna de furie suptă, Și geamă ca iadul din basme oceanul, Tu dă-te cu totul nădejdii și luptă. NECULUȚĂ, Ț. D. 39. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote Ticăitul boier răcnea cît putea. NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
    • format_quote Badiul țipă și răcnește. TEODORESCU, P. P. 541. DLRLC
    • format_quote adesea în comparații / la comparativ Și răcnind ca un leu se luă la luptă. ISPIRESCU, L. 27. DLRLC
    • format_quote adesea în comparații / la comparativ A sărit din somn, răcnind ca un taur. CREANGĂ, A. 101. DLRLC
    • format_quote figurat Inima în el plîngea și răcnea: știu atît de mult! GALACTION, O. I 201. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răsti antonime: șopti
      • format_quote Apoi îl luă de după gît pe Adam și-i răcni în ureche. DUMITRIU, P. F. 16. DLRLC
      • format_quote tranzitiv rar Nevasta lui Mogrea duruie la mașina de cusut, încît trebuie să-și răcnească din răsputeri cuvintele. C. PETRESCU, Î. II 128. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.