2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răbuni1 vr [At: ARHIVA, XXX, 283 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Mun; Olt) A se tolăni.
răbunésc (mă) v. refl. (ung. ráborulni, a se întinde, a se tolăni). Olt. Mă întind, mă tolănesc la largu meŭ. Mă înfoĭez, mă afînez, mă fărîm ușor după ploaĭe (vorbind de pămînt).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂBUNI vb. v. întinde, lungi, tolăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbuni vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răbuni (-uesc, -it), vb. refl. – 1. A sta întins, a se lungi. – 2. A se calma, a-și reveni. Mag. ráborulni (Scriban). În Banat și Olt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răbunire
răbunire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: răbuni
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)