2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂBLĂGIT, -Ă adj. v. rablagit.
RĂBLĂGIT, -Ă adj. v. rablagit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răblăgit, ~ă a vz rablagit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBLĂGIT, -Ă adj. v. ablagit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RABLAGI, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgi vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RABLAGI, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgi vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
RABLAGIT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgit, -ă adj.] – V. rablagi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RABLAGIT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgit, -ă adj.] – V. rablagi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
RĂBLĂGI vb. IV v. rablagi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBLĂGI vb. IV v. rablagi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂBLĂGI vb. IV v. rablagi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rablagi vr [At: DL / V: răblăgi, reblegi / Pzi: ~gesc / E: rablagiu] 1 (Fam; d. obiecte) A se deteriora prin întrebuințare îndelungată. 2 (D. ființe) A-și pierde puterea fizică și intelectuală, datorită bătrâneții Si: a se ramoli, a se rebegi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rablagit, ~ă a [At: POPOVICI, S. E. 83 / V: răblăg~, rebleg~ / Pl: ~iți, ~e / E: rablagi] 1 (D. obiecte) Deteriorat prin uz îndelungat. 2 (D. ființe) Sleit de puteri Si: ramolit. 3 (D. ființe) Cu sănătatea zdruncinată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răblăgi v vz rablagi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reblegi v vz rablagi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reblegit, ~ă a vz rablagit corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RABLAGI, rablagesc, vb. IV. Refl. (Familiar; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora; (despre ființe) a-și pierde puterile, a se ramoli. – Variantă: răblăgi vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RABLAGIT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Familiar; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) sleit de puteri, prăpădit, ramolit. – Variantă: răblăgit, -ă (CAMILAR, N. I 113, VLAHUȚĂ, O. A. II 108) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE RABLAGI mă ~esc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se hârbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rablagi (a se ~) (fam.) (desp. ra-bla-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rablagesc, 3 sg. se rablagește, imperf. 1 sg. mă rablageam; conj. prez. 1 sg. să mă rablagesc, 3 să se rablagească; imper. 2 sg. afirm. rablagește-te; ger. rablagindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!rablagi (a se ~) (fam.) (ra-bla-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rablagește, imperf. 3 sg. se rablagea; conj. prez. 3 să se rablagească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rablagi vb. (sil. -bla-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rablagesc, imperf. 3 sg. rablagea; conj. prez. 3 sg. și pl. rablagească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RABLAGI vb. v. degrada, deteriora, învechi, ramoli, strica, uza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RABLAGIT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, ramolit, senil, stricat, uzat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rablagi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. RAMOLI. STRICA. UZA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rablagit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. RAMOLIT. SENIL. STRICAT. UZAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
RABLAGI, rablagesc, vb. IV. Refl. ~ (~; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
rablagi În BL, VII, p. 122, și, mai pe larg, în BL, XIV, p. 110, am explicat pe rablagiu prin rablă, poate sub influența lui damblagiu. Am arătat acolo că s-a format și un, verb, a se rablagi, care, sub influența lui bleg, a fost transformat în reblegi. Cîteva adaosuri sînt necesare. Mai întîi atestări: rablagit, la acad. Iorgu Iordan, SCL, XXIV, p. 713. în DLRM se adaugă variantele răblăgi, răblăgiu; răblăgi apare și la Udrescu, s. v, știolf. Tot la Udrescu găsim și rebleagă, reblegitură și rebeagă, pe care îl întîlnim și în Lex. reg. II, p. 71 (din Roșiorii de Vede). Pe cît se pare, nu e numai încrucișare cu bleg, ci, așa cum presupuneam în articolul citat din BL, XIV, și. cu rebegi, a cărui origine nu e clară: CADE îl explică prin magh. rebegni, ceea ce, pe drept cuvînt, nu a găsit asentimentul lui Tamás. Mai semnalez, în sfîrșit, varianta răblări, BL, IV, p. 68.
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
rablagi, rablagesc v. r. 1. (d. obiecte) a se strica, a se uza 2. (d. ființe) a-și pierde puterile / vigoarea / sănătatea; a se ramoli
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rablagit, -ă, rablagiți, -te adj. 1. (d. lucruri) stricat; uzat 2. (d. ființe) sleit de puteri; cu sănătatea zdruncinată; ramolit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ra-bla-gi
verb (V407) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rablagi, rablagescverb
- 1. (Despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. (Despre ființe) A-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. DEX '09 DLRLCsinonime: ramoli
-
etimologie:
- rablagiu DEX '98 DEX '09
rablagit, rablagităadjectiv
- 1. Despre obiecte: degradat, deteriorat, stricat, uzat, învechit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: degradat deteriorat stricat uzat învechit
etimologie:
- rablagi DEX '98 DEX '09