răsură³ sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 164/2 / V: ~ur sn, rusur sn, (reg) ros~ / Pl: ~ri / E: nct] 1 (Bot) Trandafir sălbatic cu ghimpi numeroși și inegali, cu flori mari purpurii Si: ruxandre (Rosa gallica). 2 (Bot) Măceș (Rosa canina). 3 Floare de măceș. 4 (Ent) Efemeră (6) (Ephemera vulgata).

RĂSURĂ, răsuri și răsure, s. f. 1. Nume generic dat speciilor de trandafir sălbatic, arbuști cu flori mari, de obicei roșii, cu numeroși ghimpi pe tulpină și pe ramuri, vegetînd pe marginea pădurilor și a cîmpurilor; măceș. Cică-n munte, la povarnă, Plopii și răsurile Spun că vine-un vînt de iarnă, Răscolind pădurile. TOPÎRCEANU, B. 46. Romanul este pe lîngă novelă ca un stejar uriaș pe lîngă o răsură altoită. CARAGIALE, S. U. 90. Păsărica se opri pe o răsură îmbobocită. ODOBESCU, S. III 200. ♦ Floarea (de obicei de culoare roșie) a plantelor descrise mai sus. (Metaforic) Obrajii i se rumeniră. Cu răsuri în față, îi sta și mai bine. SADOVEANU, B. 261. Chipul ei... parc-ar fi zugrăvit, alb... cu două răsuri pe obraji. DELAVRANCEA, S. 9. 2. (Entom.) Rusalie. Pescarii pleacă cu barca la locurile unde cred că trăiesc larvele de răsură. ANTIPA, P. 310.

RĂSURĂ¹ ~i f. 1) Specie de arbori spinoși, cu flori roz sau albe și cu fructe mici, roșii; trandafir sălbatic; măceș. 2) Arbore din această specie. 3) Larvă de efemeră. 4) la pl. Dureri pe care le simte lehuza după naștere. /Orig. nec.

răsură f. floarea răsurului, roză sălbatecă. [Cf. lat. ROSULA (din rosa)].

1) răsúră f., pl. ĭ (cp. cu lat. rósula [dim. d. rosa], de unde s’ar fi făcut *rosură, apoĭ, pintr’o inexplicabilă schimbare de accent, răsură). Floare de răsur.

2) răsúră f., pl. ĭ (lat. rasúra, d. rádere, rasum, a rade; it. pv, sp. pg. rasura, vfr. rasure. V. rad). Răsătură, răsunoĭ (Trans.). Odinioară, un bir suplementar pe lefile boĭerilor: casa răsurilor (V. raz 1). Rosură. Dun. Larvă de vetrice.

răsur sm vz răsură³

resură sf vz răsură²

rosură² sf vz răsură²

rusur sn vz răsură³

răsură s. f., g.-d. art. răsurii; pl. răsuri

răsură s. f., g.-d. art. răsurii; pl. răsuri

răsură (măceș, larvă, impozit, răzătură) s. f., g.-d. art. răsurii; pl. răsuri

răsură, -ri.

RĂSURĂ s. v. măceș, pilitură, răsătură, trandafir sălbatic.

RĂSURĂ s. (BOT.; Rosa gallica) (reg.) ruxandră.

RĂSURĂ s. (BOT.; Rosa gallica) (reg.) ruxandră.

răsură s. v. MĂCEȘ. PILITURĂ. RĂSĂTURĂ. TRANDAFIR SĂLBATIC.