7 definiții pentru ruptaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUPTÁȘ, ruptași, s. m. Contribuabil care, plătind darea numită ruptă, era scutit de orice bir. – Ruptă + suf. -aș.

RUPTÁȘ, ruptași, s. m. Contribuabil care, plătind darea numită ruptă, era scutit de orice bir. – Ruptă + suf. -aș.

ruptaș sm [At: (a. 1761) IORGA, S.D. VII 221 / Pl: ~i / E: rupt1 + -aș] (Înv) 1 Persoană care plătea dările după sistemul ruptei (13). 2 Muncitor angajat cu ruptul1 Si: (reg) rupturaș.

ruptaș m. 1. lucrător cu ruptul; 2. pl. (în epoca fanariotă), clasă de contribuabili străini cari plătiau dările cu ruptul; 3. în timpul din urmă: feciori de preoți și ai rangurilor privilegiate.

ruptáș m. (d. rupt s. n.). Acela care lua în arendă cîte-va pogoane dintr’o moșie. Pl. Clasa negustorilor care plăteaŭ rupta. În ultimu timp (pînă la 1848), fiiĭ de preuțĭ și aĭ claseĭ privilegiate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ruptáș, ruptáși, s.m. (înv.) 1. arendaș cu câteva pogoane. 2. negustor străin plătitor de bir. 3. fiu de preot sau din clasa privilegiată. 4. contribuabil care, plătind darea numită „ruptă”, era scutit de orice bir.

Intrare: ruptaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruptaș
  • ruptașul
  • ruptașu‑
plural
  • ruptași
  • ruptașii
genitiv-dativ singular
  • ruptaș
  • ruptașului
plural
  • ruptași
  • ruptașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)