2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUMENÍT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.

RUMENÍT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.

rumenit, ~ă a [At: SLAVICI, O. II, 184 / V: (reg) romonit / Pl: ~iți, ~e / E: rumeni] 1 (D. obraji, buze etc., pex, d. oameni) Care a devenit rumen2 (1). 2 (D. alimente sau fructe) Care a devenit rumen2 (5). 3 Fardat în roșu.

RUMENÍT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen. Mama rîdea rumenită la față în umbra odăii de țară. SADOVEANU, O. VII 293. Din pahare ce-mi înghit? Vinul alb și rumenit, De la vii moldovenești, Din podgorii muntenești. TEODORESCU, P. P. 500. 2. (Popular) Sulemenit, fardat. De puica dor mi-aduce, De puicuța rumenită, Și de pușca-mi oțelită. HODOȘ, P. P. 201. 3. (Despre alimente) Fript sau copt pînă cînd capătă o culoare rumenă. Cuptorul... era plin de plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. O găină grasă, friptă... Pe deasupra rumenită. ȘEZ. II 78.

RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină rumen2; a (se) colora în roșu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen2.

RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină rumen2; a (se) colora în roșu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen2.

rumeni [At: BIBLIA (1688) 3591/30 / V: (reg) ~mini / Pzi: ~nesc / E: rumen2] 1-2 vrt (D. obraji, buze etc. pex de oameni) A (se) înroși. 3-4 vri (D. fructe și unele alimente) A deveni rumen2 (5). 5-6 vrt (Pop) A(-și) da cu fard roșu Si: a (se) farda, (pop) a (se vopsi). 7-8 vtr A (se) colora în roșu aprins sau trandafiriu.

RUMENÍ, rumenesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni rumen, a se colora în roșu. Fata închise ochii și obrajii iar i se rumeniră. SADOVEANU, O. VII 35. Cînd soarele-o răsări, Flori de măr s-or vesteji, Fețele ne-or rumeni, Ca doi-trei trandafirei. TEODORESCU, P. P. 77. ◊ Intranz. (Rar) Ce nume s-a rostit De buzele acele ce-n somn au rumenit? MACEDONSKI, O. I 246. ◊ Tranz. fact. La răsărit, zorii rumeneau zarea. SADOVEANU, O. I 153. Avîntul jocului o rumenea, făcînd-o și mai atrăgătoare. BART, E. 113. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic. EMINESCU, O. I 76. 2. (Popular) A se farda, a se vopsi; a se sulemeni. Vai, mîndră, frumoasă ești, Vara, cînd te rumenești, Dar cînd ești nerumenită, Ești ca via neplivită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439. 3. (Despre fructe și despre unele alimente) A căpăta o culoare rumenă (sub acțiunea soarelui sau a focului). Cădea în cuptor, unde se rumenea frumos. ȘEZ. II 26. ◊ (Prin metonimie) O frigare lungă și pilină de pui... se umenea sfîrîind. HOGAȘ, DR. II 103. ◊ Tranz. (Cu pronunțare regională) Să-i puie-n frigare... să mi-i ruminească frumos. ALECSANDRI, T. 989.

A SE RUMENÍ mă ~ésc intranz. 1) A se înroși ușor; a deveni rumen; a se îmbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra în faza de maturitate, căpătând o culoare roșiatică. 3) (despre carne, copturi etc.) A căpăta o culoare roșie-închisă (sub acțiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subțire de fard pe buze și pe obraji; a se da cu rumeneală; a se sulimeni. /Din rumen

A RUMENÍ ~ésc tranz. A face să se rumenească. /Din rumen

rumenì v. 1. a face rumen; (luna) rumenind străvechii codri și castelul singuratic EM.; 2. fig. a roși (de emoțiune); 3. a da cu rumeneli.

rumenésc v. tr. (vsl. rumĭeniti, a înroși, rumĭenĭeti, a fi roș, a te înroși: sîrb. rumeniti se, a se înroși). Fac rumen: focu a rumenit friptura. V. refl. Trăind în aer liber s’a rumenit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rumenít adj. m., pl. rumeníți; f. sg. rumenítă, pl. rumeníte

rumení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 să rumeneáscă

rumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rumenésc, imperf. 3 sg. rumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. rumeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUMENÍT adj. v. îmbujorat.

RUMENÍT adj. v. fardat, machiat, vopsit.

rumenit adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT.

RUMENIT adj. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumen, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.)

RUMENÍ vb. v. farda, machia, vopsi.

RUMENÍ vb. 1. v. îmbujora. 2. (reg.) a (se) prinde. (Pâinea s-a ~ frumos.) 3. (reg.) a pripi. (Frige și ~ găina.)

rumeni vb. v. FARDA. MACHIA. VOPSI.

arată toate definițiile

Intrare: rumenit
rumenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumenit
  • rumenitul
  • rumenitu‑
  • rumeni
  • rumenita
plural
  • rumeniți
  • rumeniții
  • rumenite
  • rumenitele
genitiv-dativ singular
  • rumenit
  • rumenitului
  • rumenite
  • rumenitei
plural
  • rumeniți
  • rumeniților
  • rumenite
  • rumenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: rumeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rumeni
  • rumenire
  • rumenit
  • rumenitu‑
  • rumenind
  • rumenindu‑
singular plural
  • rumenește
  • rumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rumenesc
(să)
  • rumenesc
  • rumeneam
  • rumenii
  • rumenisem
a II-a (tu)
  • rumenești
(să)
  • rumenești
  • rumeneai
  • rumeniși
  • rumeniseși
a III-a (el, ea)
  • rumenește
(să)
  • rumenească
  • rumenea
  • rumeni
  • rumenise
plural I (noi)
  • rumenim
(să)
  • rumenim
  • rumeneam
  • rumenirăm
  • rumeniserăm
  • rumenisem
a II-a (voi)
  • rumeniți
(să)
  • rumeniți
  • rumeneați
  • rumenirăți
  • rumeniserăți
  • rumeniseți
a III-a (ei, ele)
  • rumenesc
(să)
  • rumenească
  • rumeneau
  • rumeni
  • rumeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)