RUMÂN s. m. (ȚR) Iobag, clăcaș. Pentru vecinul, sau rumânul, ce va fugi de în sat și-i vor rămînea ocinele. ÎNDREPTAREA LEGII. Matei, fii-său, au gătit oameni și rumâni de ai lor, și pen meșteșug au luat pă Stroie vornic și l-au trecut în Țara Ungurească. R. POPESCU; cf. ST. LEX., 299. Etimologie: lat. romanus. Cf. i o b a g i, j e l e a r, v e c i n.