2 definiții pentru rugumătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rugumătură sf vz rumegătură
rumegătúră f., pl. ĭ. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad cînd taĭ cu ferăstrău. – În nord și rugumătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rugumătură
rugumătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||