2 definiții pentru rugumătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rugumătu sf vz rumegătură

rumegătúră f., pl. ĭ. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad cînd taĭ cu ferăstrău. – În nord și rugumătură.

Intrare: rugumătură
rugumătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rugumătură
  • rugumătura
plural
  • rugumături
  • rugumăturile
genitiv-dativ singular
  • rugumături
  • rugumăturii
plural
  • rugumături
  • rugumăturilor
vocativ singular
plural