9 definiții pentru ruginitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUGINITÚRĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.

RUGINITÚRĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.

ruginitu sf [At: C. PETRESCU, R. DR. 24 / V: (rar) ~năt~ / Pl: ~ri / E: rugini + -tură] 1 Obiect ruginit (1). 2 (Pex) Lucru vechi, uzat, fără valoare.

RUGINITÚRĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, stricat, lipsit de valoare, nefolositor. O ruginitură de decorație. La TDRG. – Variantă: ruginătúră (C. PETRESCU, R. DR. 24) s. f.

ruginătu sf vz ruginitură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ruginitu s. f., g.-d. art. ruginiturii; pl. ruginituri

ruginitúră s. f., g.-d. art. ruginitúrii; pl. ruginitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUGINITU s. rablă, rugină, vechitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de pușcă.)

Intrare: ruginitură
ruginitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruginitu
  • ruginitura
plural
  • ruginituri
  • ruginiturile
genitiv-dativ singular
  • ruginituri
  • ruginiturii
plural
  • ruginituri
  • ruginiturilor
vocativ singular
plural
ruginătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruginătu
  • ruginătura
plural
  • ruginături
  • ruginăturile
genitiv-dativ singular
  • ruginături
  • ruginăturii
plural
  • ruginături
  • ruginăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruginitu, ruginiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Rugini + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.