3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rudele sfp [At: TEAHA, C. N. 261 / E: rudă2] (Reg) Prăjini pe care se cară fânul Si: rudă (7).

RÚDĂ2, rude, s. f. (Reg.) 1. Prăjină, par, drug. 2. Oiște, proțap. – Din magh. rud, sb. ruda.

RÚDĂ1, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele. Pe rudă (și) pe sămânță = a) pe toți, fără excepție, până la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, viță. 2. (Pop.) Soi, sămânță de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție. Berbec de rudă. – Din bg. roda.

RÚDĂ1, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele. Pe rudă (și) pe sămânță = a) pe toți, fără excepție, până la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, viță. 2. (Pop.) Soi, sămânță de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție. Berbec de rudă. – Din bg. roda.

ru3 sf [At: (a. 1836) DOC. EC. 643 / Pl: rude, ruzi / E: srb ruda] 1 (Îrg) Minereu. 2 (Reg) Mină.

ru2 sf [At: PO 303/26 / V: (Reg) rud (Pl: ruduri) sn / Pl: rude, ruzi / E: mg rud, srb ruda] (Reg) 1 Prăjină, par, drug cu diverse întrebuințări. 2 Prăjină lungă în casele țărănești, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. Si: (pop) culme (11), (reg) rudar2 (1). 3 Băț de răscolit jarul Si: (reg) jăruitor. 4 Prăjină care leagă ciutura de cumpăna fântânii. 5 Prăjină lungă ce se pune deasupra carului pentru a se lega strâns încărcătura. 6 (Mpl) Fiecare dintre prăjinile care se pun la car paralel cu loitrele, când se transportă fân, paie etc. 7 (Mpl) Prăjină servind la căratul fânului. 8 (Mpl; determinat prin „de mort”) Prăjină servind la transportul sicriului. 9 Oiște. 10 (Îs) Cal (sau bou) de (sau din, de la) ~ Cal (sau bou) rotaș (1). 11 (Mpl) Fiecare dintre hulubele căruței cu un cal. 12 Căruță pentru doi cai. 13 (Mpl) Fiecare dintre cei doi carâmbi paraleli ai loitrei unei căruțe sau unui car. 14 (Pan; udp „de”) Obiect în formă de drug Vz baton (1).

ru1 sf [At: COD.VOR. 74/14 / Pl: rude / E: bg рода] 1 (Înv) Popor. 2 (Înv) Origine. 3 (Înv; îe) De (sau, rar, pre) ~ sau ~ de... De origine. 4 (Înv; îe) A se trage ~ A proveni de la... 5 (Înv) Rând de oameni din aceeași generație (5). 6 (Înv; îe) Din ~ în ~ sau de ~ și ~, în ~ și (în) ~, în ~ de ~, ~ și (în) ~, ~ în ~ Din generație în generație. 7 (Înv) Familie (1). 8 (Înv; îla) De ~ bună sau mare, bogată etc. Dintre cei bogați, nobili. 9 (Înv; îla) De ~ rea (sau mică, mizeră etc.) De origine modestă. 10 (Înv; după slavonul родоначальникъ) -~începătoriu Întemeietor de familie Si: strămoș, (înv) rudenie (6)-începătoriu. 11 (Și cu determinări care indică gradul de rudenie) Persoană din aceeași familie cu alte persoane Si: neam, rudenie (11), (pop) rubedenie (11). 12 (Îe) A fi ~ (sau ~de) cu cineva sau a-i fi (cuiva) ~ A fi din aceeași familie. 13 (Îe) A se ține ~ (cu cineva) A se socoti din aceeași familie. 14 (Îe) A avea ~de la Ierusalim A fi protejat de persoane influente Si: a avea proptele. 15 (Îrg) Gen (2). 16 (Pop) Rasă (3). 17-18 (Îljv) De ~ De prăsilă. 19-20 (Îal) Puțin. 21 (Îlav) Fără ~ de păcat Fără milă. 22 (Îe) A prinde ruda A obține un alt soi de animale, de pomi. 23 (Îe) Pe ~ și pe sămânță, sau rar de pe ~, de pe sămânță Pe toți. 24 (Îae) Fără milă. 25 (Îae) Peste tot.

RÚDĂ2, rude, s. f. (Reg.) 1. Prăjină, par, drug. 2. Oiște, proțap. – Din magh. rud, scr. ruda.

RÚDĂ2, rude, s. f. (Regional) 1. Prăjină, par, drug. Iau mai înainte de toate două năfrămi... le prind de partea superioară a unei rude frumos împestrită. MARIAN, NU. 267. Armele lor cele mai cumplite Era furce și rude de șatră. BUDAI-DELEANU, Ț. 66. Rudă lungă, fără umbră (Valea). GOROVEI, C. 391. 2. Oiște, proțap. Cocoșul, urcat pe ruda carului, își înălță creasta împreună cu un picior, făcînd găinilor din preajmă-i semn să tacă. DAN, U. 215. Un car cu cîte două proțapuri sau rude. MARIAN, O. II 286. Dragă, hai de mă sărută, Că-ți dau boii de la rudă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 78. ♦ Carîmb (2). Gujbă se numește în Transilvania o împletitură de carpăn, cu care se leagă leucele de rudele carălor. MARIAN, O. II 395.

RÚDĂ1, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sînge sau prin alianță. Venise la singura rudă rămasă în viață, fratele mamei. BART, E. 42. Toate rudele o mîngîiau cu vorba, ca să-i facă curaj. BUJOR, S. 39. Din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă, care să-l ocrotească și să-l ajute. CREANGĂ, P. 139. ◊ A fi rudă (sau rude) cu cineva sau a-i fi (cuiva) rudă = a face parte din aceeași familie, a se înrudi (cu cineva). Om bun, dumneata trebuie să fii rudă măcar de departe cu unul Ion Creangă, care a trăit în tîrgul Ieșilor. SADOVEANU, E. 103. Toți sînt rudă, rudenie, rubedenie, cuscri, fini, nași, că pe nume curat nu-și zic. DELAVRANCEA, S. 222. A se ține rudă cu (cineva) = a se socoti din aceeași familie, din același neam cu (cineva). ◊ Expr. Rude la Ierusalim = persoane care-ți fac protecție, care-ți acordă sprijin nemeritat; proptele. Dar oameni cu proptele! Nu știu cum vine asta... – Ce sînt proptelele? – Rude la Ierusalim, băiete... STANCU, D. 290. Pe rudă (și) pe sămînță = a) pe toți, fără excepție, pînă la unul, pe de-a-ntregul. Minunat om era pentru bolnavi căpraru Cărămidă. Îi cunoștea pe toți pe rudă și pe sămînță. MIRONESCU, S. A. 125. Păsări-Lăți-Lungilă ademenea zburătoarele – și jumulite, nejumulite, ți le păpa pe rudă pe sămînță, de nu se mai stăvea nimene cu păseri pe lîngă casă de răul lui. CREANGĂ, P. 247; b) peste tot. O să-l caut pe rudă pe sămînță și o să-l găsesc, din pămînt, din iarbă verde. VISSARION, B. 96. 2. (Învechit și popular) Familie, neam, viță. A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167. 3. (Popular) Soi, sămînță, rasă de animale, (mai rar) de plante. ◊ Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție. Berbec de rudă. ◊ (Rar, în legătură cu oamenii) Acuma nu mai sînt nici un fel de oameni opăciți pe pămînt, li s-a pierdut ruda la toți. ȘEZ. III 31.

RÚDĂ ~e f. Fiecare dintre persoanele care se află în legături de rudenie, privite în raport una față de alta; neam. ◊ (A avea) ~e la Ierusalim a fi în relații bune cu persoane care pot face protecție; a avea proptele. [G.-D. rudei] /< bulg. roda

rudă f. 1. familie: de rudă mare împărătească; 2. care este din aceeaș familie: cu rudele daraveri să n’aibi; pe rudă, pe sămânță, cu totul, pe de-a întregul: ți-le papă pe rudă pe sămânță CR. [Vechiu-rom. rudă, neam («Moisi scoase pre ruda ovreiască din robia lui Faraon», MOXA) = slav. RODŬ, neam, generațiune: astăzi, în sens de «consângean», evoluțiune analogă sinonimului neam].

rudă f. Mold. Tr. 1. oiște: cal de rudă; 2. prăjină de întins hainele (în casele țărănești). [Origină necunoscută].

1) rúdă f., pl. e (bg. roda, rudenie. Cp. și cu rus. ruda, mină, mineral, sînge. V. rod 1 și rudă 3). Vechĭ. Neam, rasă, generațiune: om de mare rudă. Azĭ. Neam, persoană înrudită: mĭ-a sosit o rudă. A fi rudă cu cineva, a fi înrudit cu el. Rude de sus, de jos, de alăturĭ, ascendențĭ, descendențĭ, colateralĭ. De rudă (vest), de sămînță, p. reproducțiune: oĭ de rudă. Pe rudă, pe sămînță (est), pe un cap, toțĭ: dihoru a ucis găinile pe rudă, pe sămînță (La Dos. pre rudă și pre semănătură, adică „după asemănare”, cum se vede din vgr. katá génos kai kath’ ῾omoióteta. Biblia, Gen. 1, 11).

3) rúdă f., pl. e și ruzĭ (sîrb. bg. rúda, rus. rudá, mineral, mină; vsl. ruda, metal. V. rudar). Serbia. Mină, baĭe.

2) rúdă f., pl. e (ung. rúd, prăjină; sîrb. ruda, oiște. Cp. și cu lat. rŭdis, f., băț cu care se exercitaŭ gladiatoriĭ). Trans. Prăjină pe care se țin haĭnele în casele țărăneștĭ (culme). Par, părîngă. Ceatlăŭ, prăjină adăugată la căruță ca să se înhame înc’un cal: cal de rudă. Tînjala. – În Ml. rud, n., pl. urĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ru s. f., g.-d. art. rudei; pl. rude

rúdă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. rúdei; pl. rúde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÚDĂ s. v. băț, categorie, clasă, coadă, culme, drug, familie, fel, gen, generație, minereu, neam, nuia, oiște, par, popor, populație, prăjină, proțap, seminție, soi, specie, speță, tip, vargă, varietate, viță.

RÚDĂ s. neam, rubedenie, rudenie, (înv. și reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemenie, nemet, nemușug, (Mold.) cimotie. (Are câteva ~ foarte apropiate.)

ru s. v. BĂȚ. CATEGORIE. CLASĂ. COADĂ. CULME. DRUG. FAMILIE. FEL. GEN. GENERAȚIE. MINEREU. NEAM. NUIA. OIȘTE. PAR. POPOR. POPULAȚIE. PRĂJINĂ. PROȚAP. SEMINȚIE. SOI. SPECIE. SPEȚĂ. TIP. VARGĂ. VARIETATE. VIȚĂ.

RU s. neam, rubedenie, rudenie, (înv. și reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemenie, nemet, nemușug, (Mold.) cimotie. (Are cîteva ~ foarte apropiate.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rúdă (rúde), s. f.1. (Mold., Trans.) Par, prăjină, prepeleac. – 2. Oiște, proțap. Sb. ruda (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin; Rosetti, II, 82).

rúdă (rúde), s. f.1. Viță, rasă. – 2. Națiune, popor. – 3. Familie, casă. – 4. Rubedenie, neam. Sl. rodŭ, bg. roda, cf. rod (Cihac, II, 316; Șeineanu, Semasiol., 195; Candrea), dar rezultatul ou este greu de explicat. Din această cauză, Tiktin a preferat să pornească de la sl. ruda „minereu”, care pare greu de admis semantic. Poate roadă, care convine cu privire la sens, s-a contaminat cu rudă „par”, dacă acest cuvînt înseamnă uneori „ramură”, fiindcă ideea de „ramură” e legată strîns de cea de „familie”. Oricum, der. lui rudă pornind de la rod este evidentă, mai ales în der. ca rudaci, rudățea. Der. rudi (var. înrudi), vb. (a deveni rudă); rudenie (var. rubedenie), s. f. (rudă, înrudire; relație strînsă, membru de familie), a cărui der. pare să fi suferit influența sb. rodbina „rudă” (Scriban); rudaci, adj. (berbec de prăsilă); rudățea, adj. (oaie de prăsilă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rúdă, rude, s.f. – 1. Prăjină, par, drug, 2. Bârnă de lemn așezată orizontal pe peretele cel mai lung al casei; împodobită cu rânduri succesive de țesături (țoluri, fețe de perină, cergi, tot ce ține de zestrea fetei) lăsând să se vadă numai 20-30 cm din marginea de jos a fiecăreia: „Ruda avea și o semnificație socială, indicând starea economică a gospodarului (...). În unele case înstărite, paralel cu prima rudă se așază încă una, aranjată în același fel” (Stoica, Pop, 1984: 85); „Du-te, mamă, și pețé / Unde-i vede rudă grea / Și cocoană frumușea” (Bârlea, 1924, I: 218). 3. Prăjina de la cumpăna fântânii. 4. Fiecare din prăjinele care se pun paralel cu loitrele de la car, când se transportă fânul. 5. Arac pentru fasole. 6. Unitate de măsură pentru lungimi: „O rudă = 4 m” (Săpânța). – Din magh. rud (Scriban, DEX, MDA), srb. ruda „oiște” (Scriban; Miklosich, Tiktin, Rosetti, cf. DER; DEX, MDA).

rúdă, -e, s.f. – Bârnă de lemn așezată orizontal pe peretele cel mai lung al casei; împodobită cu rânduri succesive de țesături (țoluri, fețe de perină, cergi, tot ce ține de zestrea fetei) lăsând să se vadă numai 20-30 de cm. din marginea de jos a fiecăreia: „Ruda avea și o semnificație socială, indicând starea economică a gospodarului (...). În unele case înstărite, paralel cu prima rudă se așază încă una, aranjată în același fel” (Stoica, Pop 1984: 85); „Du-te, mamă, și pețé / Unde-i vede rudă grea / Și cocoană frumușea” (Bârlea 1924 I: 218). – Din sl. ruda.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pe rudă și pe sămânță expr. tututor fără excepție.

rude de gradul unu expr. (deț.) deținuți din aceeași celulă, care au relații homosexuale.

Intrare: rudele
rudele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rudă (obiect)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ru
  • ruda
plural
  • rude
  • rudele
genitiv-dativ singular
  • rude
  • rudei
plural
  • rude
  • rudelor
vocativ singular
plural
Intrare: rudă (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ru
  • ruda
plural
  • rude
  • rudele
genitiv-dativ singular
  • rude
  • rudei
plural
  • rude
  • rudelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ru, rudesubstantiv feminin

regional
  • 1. Drug, par, prăjină. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Iau mai înainte de toate două năfrămi... le prind de partea superioară a unei rude frumos împestrită. MARIAN, NU. 267. DLRLC
    • format_quote Armele lor cele mai cumplite Era furce și rude de șatră. BUDAI-DELEANU, Ț. 66. DLRLC
    • format_quote Rudă lungă, fără umbră (Valea). GOROVEI, C. 391. DLRLC
  • 2. Oiște, proțap. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cocoșul, urcat pe ruda carului, își înălță creasta împreună cu un picior, făcînd găinilor din preajmă-i semn să tacă. DAN, U. 215. DLRLC
    • format_quote Un car cu cîte două proțapuri sau rude. MARIAN, O. II 286. DLRLC
    • format_quote Dragă, hai de mă sărută, Că-ți dau boii de la rudă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 78. DLRLC
    • 2.1. Carâmb. DLRLC
      sinonime: carâmb
      • format_quote Gujbă se numește în Transilvania o împletitură de carpăn, cu care se leagă leucele de rudele carălor. MARIAN, O. II 395. DLRLC
etimologie:

ru, rudesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Venise la singura rudă rămasă în viață, fratele mamei. BART, E. 42. DLRLC
    • format_quote Toate rudele o mîngîiau cu vorba, ca să-i facă curaj. BUJOR, S. 39. DLRLC
    • format_quote Din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă, care să-l ocrotească și să-l ajute. CREANGĂ, P. 139. DLRLC
    • 1.1. Familie, neam, viță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești O prea frumoasă fată. EMINESCU, O. I 167. DLRLC
    • chat_bubble A fi rudă (sau rude) cu cineva sau a-i fi (cuiva) rudă = a face parte din aceeași familie, a se înrudi (cu cineva). DLRLC
      sinonime: înrudi
      • format_quote Om bun, dumneata trebuie să fii rudă măcar de departe cu unul Ion Creangă, care a trăit în tîrgul Ieșilor. SADOVEANU, E. 103. DLRLC
      • format_quote Toți sînt rudă, rudenie, rubedenie, cuscri, fini, nași, că pe nume curat nu-și zic. DELAVRANCEA, S. 222. DLRLC
    • chat_bubble A se ține rudă cu (cineva) = a se socoti din aceeași familie, din același neam cu (cineva). DLRLC
    • chat_bubble A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar oameni cu proptele! Nu știu cum vine asta... – Ce sînt proptelele? – Rude la Ierusalim, băiete... STANCU, D. 290. DLRLC
    • chat_bubble Pe rudă (și) pe sămânță = pe toți, fără excepție, până la unul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Minunat om era pentru bolnavi căpraru Cărămidă. Îi cunoștea pe toți pe rudă și pe sămînță. MIRONESCU, S. A. 125. DLRLC
      • format_quote Păsări-Lăți-Lungilă ademenea zburătoarele – și jumulite, nejumulite, ți le păpa pe rudă pe sămînță, de nu se mai stăvea nimene cu păseri pe lîngă casă de răul lui. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
    • chat_bubble Pe rudă (și) pe sămânță = peste tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O să-l caut pe rudă pe sămînță și o să-l găsesc, din pămînt, din iarbă verde. VISSARION, B. 96. DLRLC
  • 2. popular Soi, sămânță de animale sau de plante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De rudă = de prăsilă, de reproducție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Berbec de rudă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote rar Acuma nu mai sînt nici un fel de oameni opăciți pe pămînt, li s-a pierdut ruda la toți. ȘEZ. III 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.