4 definiții pentru rubricariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rubricariu sn [At: DN3 / P: -rin / Pl: ~ii / E: ns cf it rubricario] (Liv) 1 Titlu în cerneală roșie al capitolelor unei opere. 2 Indice alfabetic.

RUBRICÁRIU s.n. (Liv.) Titlu în cerneală roșie al capitolelor unei opere. ♦ Indice alfabetic. [Pron. -riu. / cf. it. rubricario].

RUBRICÁRIU s. n. titlu în cerneală roșie al capitolelor unei opere. ◊ indice alfabetic. (< it. rubricario)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: rubricariu
rubricariu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubricariu
  • rubricariul
  • rubricariu‑
plural
  • rubricarii
  • rubricariile
genitiv-dativ singular
  • rubricariu
  • rubricariului
plural
  • rubricarii
  • rubricariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)