2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rușiit, ~ă a vz rășluit

rășluĭésc și (vechĭ) rășuĭésc și rușuĭésc v. tr. (cp. cu ung. reselni, a scobi, orĭ sîrb. vsl. rušiti, a doborî, nsl. režljati, a tăĭa). Taĭ o bucată din ceva, ĭaŭ, fur: a rășlui o bucată dintr’o pînză, din niște fîn, dintr’un teritoriŭ. – Vechĭ și rușiesc În ziaru Opinia (Ĭașĭ, 25 Maĭ 1930, 4, 6, Em. Manoliu, Ĭeșean) zice hărășluĭesc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RUȘIÍ, rușiésc, vb. IV. Tranz. (Var.; Mold.; Înv.) A rușui. (cf. rușui)

Intrare: rușiit
rușiit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușiit
  • rușiitul
  • rușiitu‑
  • rușii
  • rușiita
plural
  • rușiiți
  • rușiiții
  • rușiite
  • rușiitele
genitiv-dativ singular
  • rușiit
  • rușiitului
  • rușiite
  • rușiitei
plural
  • rușiiți
  • rușiiților
  • rușiite
  • rușiitelor
vocativ singular
plural
Intrare: rușii
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rușii
  • rușiire
  • rușiit
  • rușiitu‑
  • rușiind
  • rușiindu‑
singular plural
  • rușiește
  • rușiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rușiesc
(să)
  • rușiesc
  • rușiam
  • rușiii
  • rușiisem
a II-a (tu)
  • rușiești
(să)
  • rușiești
  • rușiai
  • rușiiși
  • rușiiseși
a III-a (el, ea)
  • rușiește
(să)
  • rușiască
  • rușia
  • rușii
  • rușiise
plural I (noi)
  • rușiim
(să)
  • rușiim
  • rușiam
  • rușiirăm
  • rușiiserăm
  • rușiisem
a II-a (voi)
  • rușiiți
(să)
  • rușiiți
  • rușiați
  • rușiirăți
  • rușiiserăți
  • rușiiseți
a III-a (ei, ele)
  • rușiesc
(să)
  • rușiască
  • rușiau
  • rușii
  • rușiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)