2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rușeață sf vz roșeață

rușeț, ~eață a [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: roșu + -eț] (Reg) Roșcat (1).

roșeáță f., pl. ețĭ (d. roș). Coloarea roșie: roșeața unuĭ vin, unuĭ apus de soare, unuĭ nas bețiv, unuĭ obraz care simte rușine. Pelagră. – Vechĭ ruș-.

rușeálă, rușeață, V. roșea-.

rușéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (d. roș orĭ d. rus 2). Vest. Rar. Roșcat (?): boŭ rușeț.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUȘÉȚ adj. v. arămiu, roșcat, roșcovan, roșiatic.

rușeț adj. v. ARĂMIU. ROȘCAT. ROȘCOVAN. ROȘIATIC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RUȘÉȚ, -EÁȚĂ, rușéți, -e, adj. 1. Roșcat. 2. Suriu. (din rus2; des folosit ca toponim)

Intrare: rușeață
rușeață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rușeț
rușeț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușeț
  • rușețul
  • rușețu‑
  • rușeață
  • rușeața
plural
  • rușeți
  • rușeții
  • rușețe
  • rușețele
genitiv-dativ singular
  • rușeț
  • rușețului
  • rușețe
  • rușeței
plural
  • rușeți
  • rușeților
  • rușețe
  • rușețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)